„Niciodată nu memora ce poți căuta în cărți.”Albert Einstein

E doar pentru totdeauna

19 mai 2017 | Nici un comentariu »

Chris Cornell 1964-2017

Ceea ce inițial părea o tragedie, a devenit o tragedie oribilă, stupidă și complet lipsită de sens… De ce se sinucid oameni care par a avea tot ce și-ar putea dori cineva de la viață? Și cum poate cineva să facă un gest atît de egoist? Și ce poate determina pe cineva să le facă așa ceva celor care-l iubesc? Mă includ aici și pe mine: de la începutul anilor ’90 cred că am ascultat, în fiecare zi la propriu, cel puțin un cîntec al lui, fie că a fost Soundgarden, Audioslave, Temple of the Dog, sau de pe albumele lui solo…

Muzica lui m-a ajutat în momente de durere intensă, tragedii personale, moartea bunicii, a lui Dexter… Peste moartea lui ce mă mai poate ajuta să trec?

L-am admirat și mi-am dorit să fi avut măcar o mică parte din talentul lui. Nu cred că voi putea înțelege vreodată de ce a făcut asta. Viața asta pare dintr-odată mai tristă și mai banală decît era deja.

Prietene de douăzeci și ceva de ani, sper că ți-ai găsit pacea.

Titlul face referire la un vers din cîntecul Applebite: „It’s only forever”…

Categorizat: Muzică | Etichetat: , , , | Vizualizări: 1

De București

17 mai 2017 | Nici un comentariu »

Tot astăzi, tot pe drumul spre București, mai precis chiar înainte de urcarea pe podul de la Ikea, rulam liniștit și încet pe banda a doua, pentru că era foarte aglomerat, ca de obicei… Din dreapta, de pe banda suplimentară care trece pe lîngă pod, s-a înfipt „o doamnă” într-un Land Rover, i-a tăiat calea celui de pe prima bandă și se pregătea să-mi facă și mie același lucru. Dar a avut surpriza că, spre deosebire de cel de pe prima bandă care probabil s-a speriat și a frînat, eu n-am lăsat-o să se bage în față.

Și-atunci m-a claxonat enervată, și probabil m-a și înjurat, judecînd după gesticulație și grimase. După cîteva zeci de metri traficul s-a oprit complet, așa că am avut ocazia să cobor geamul și s-o întreb (calm și politicos, lucru rar cînd sînt blocat în trafic) de ce considera că i se cuvenea să mi se bage în față. Răspunsul a fost absolut halucinant:

Trebuia să mă lași din respect pentru faptul că semnalizam!

Cu respectul pentru lege oare cum ar trebui să rămînă?

Categorizat: Bucureștene | Etichetat: , , | Vizualizări: 1

Surpriză muzicală

17 mai 2017 | 2 comentarii »

Sabina, 16 mai 2017

Azi, în mașină pe drumul spre București, ascultam melodia Remember a lui Richie Kotzen și cîntam refrenul, cînd am avut cea mai plăcută și neașteptată surpriză: din spate, din scăunelul ei, Sabina a început să cînte și ea „Remember, remember…”! Chiar dacă nu pronunța tocmai bine, se încadra în tempo și cînta exact cînd și cum trebuie, ceea ce la cei 2 ani și jumătate ai ei e o (mare) performanță!

Sînt foarte mîndru de mica noastră maimuțică și o iubesc foarte, foarte mult. Că a întregit „imaginea” cîteva minute mai tîrziu mîncîndu-și un muc, chiar nu mai contează…

Categorizat: Muzică, Noi | Etichetat: , , , | Vizualizări: 4

Niște gînduri

03 mai 2017 | Nici un comentariu »

Aseară, după ce m-am trîntit în pat, am prins la TV sfîrșitul filmului Eddie the Eagle. Un film bazat (în mare) pe fapte reale, despre primul englez care a concurat la Olimpiadă ca săritor cu skiurile, în ciuda tuturor dificultăților și a faptului că nimeni nu-l lua în serios și nu credea în el, nici măcar propriul lui tată.

Deși a trecut atît de mult timp de atunci încît pare că s-a întîmplat în cu totul altă viață, filmul ăsta mi-a trezit amintiri și senzații pe care le credeam de mult uitate legate de propria mea experiență ca sportiv de performanță…

Un singur exemplu: în ultima scenă din film, personajul principal e întîmpinat cu mîndrie la aeroport, la întoarcerea de la Olimpiadă, de către părinți și admiratori. Scena asta m-a făcut să mă gîndesc la faptul că în cei aproximativ 12 ani în care am participat la tot felul de competiții naționale și internaționale, cu mai mult sau mai puțin succes, mai aproape sau mai departe de casă, părinții mei n-au fost nici măcar o singură dată în tribune…

Categorizat: Bălmăjeli | Vizualizări: 4

14 ani

17 aprilie 2017 | Nici un comentariu »

Nu e o măsură prea exactă — cred că am trăit împreună cel puțin 10 ani înainte — dar totuși acum 14 ani am oficializat finalmente relația noastră. Cum a zburat timpul…

Ne-am „petrecut” această aniversare alergînd prin casă (a plouat aproape toată ziua) după maimuțica ce a învățat recent să deschidă ușile și care, pentru că n-a dormit nici o secundă la prînz, a fost destul de frenetică. Mă rog, asta am făcut eu. Crenguța și-a petrecut-o dîrdîind în pat, cu gripă.

Sabina, 16 aprilie 2017

Sabina, 16 aprilie 2017

Categorizat: Noi | Vizualizări: 3