Deci cum să fie, domnu’…?

Citește și restul »

Unora le place (mult) jazz-ul

Așa că se duc la concerte…

Două seri magice la Bucharest Masters of Jazz.

Citește și restul »

Mulțumesc din inimă primarilor

De 20 de ani la „cîrma” acestui „oraș” se perindă diverși primari, căruia unii se încăpățînează să-i spună sforăitor capitală europeană, deși nu cred să existe alt gen de argumente decît cele strict administrative…

Din păcate pentru noi, muritorii de rînd care am fost obligați de o soartă stupidă să ne ducem zilele pe-aici, prestația acestor primari s-a dovedit mai degrabă africană. Toți acești edili, începînd cu Halaicu sau Lis și terminînd cu actualul dictator de desen animat, Băsescu, au „muncit” pentru binele concetățenilor lor la fel de bine ca un acar plictisit și soios, dintr-o haltă unde nu oprește decît personalul de Căcăreaza Mare, o dată pe zi și doar cît să golească haznalele.

Citește și restul »

Stimate tenismene…

…stimați tenismeni, am o nouă dragoste, iubesc tenisul!

Așa își începea Toma Caragiu un sketch genial, pe care în copilărie îl știam pe deasupra, fiecare cuvînt, fiecare inflexiune.

Ei bine, astăzi am auzit pentru prima oară de cel care a inventat conceptele de hypertext și hyperlink, sociologul american Ted Nelson.

N-am aflat prea multe încă, dar pot spune că „am o nouă dragoste”, pentru că astăzi preiau în mod oficial cele 4 maxime călăuzitoare ale lui Ted Nelson:

• Most people are fools.
• Most authority is malignant.
• God does not exist.
• Everything is wrong.

Amin!

Și pentru că evenimentele politice din ultima vreme mă făcuseră să mă îndoiesc puțin de justificarea hotărîrii mele de a nu mai vota niciodată, cea referitoare la autoritate(ăți) m-a făcut să revin la sentimentele inițiale. Sper să se tăvălească în chinuri toți politicienii noștri „salvatori”…

O mică victorie personală

Azi cînd am intrat în casă, la întoarcerea de la muncă, m-a întîmpinat nevasta în prag spunîndu-mi, pe un ton imperativ care nu lăsa loc de nici o eschivă:

– Dezbracă-te și vino, am nevoie de tine!

Din păcate — n-am precizat în titlu — e o victorie mică, spre micuță. Era vorba să mă dezbrac de haiele „bune” și să-mi pun unele de scandal, pentru că avea nevoie de mine în bucătărie, să o ajut la gătit.

Ca să închei totuși într-un ton optimist, să spun că e totuși un prim nivel. Poate, dacă sînt cuminte, dacă mă mai antrenez în bucătărie, cîndva… trec și la nivelul următor .