Blogul a murit, trăiască blogul!
04 mai 2009 | Comentariile sunt închise pentru Blogul a murit, trăiască blogul!În urmă cu 4 ani dădeam iama cu avînt prin blogosferă, convins că vocea mea e exact ce-i lipsește… așa că mi-am cumpărat un domeniu (istudio.ro), mi-am încropit un server1 din diverse resturi adunate de ici-colo, am instalat un WordPress și am început să scriu.
Convins fiind că elucubrațiile mele sînt destinate culturii web universale, am ales să scriu în engleză. Nu-mi puteam restrînge publicul țintă din start doar la vorbitorii de română, eu aveam multe de spus lumii întregi (sau cel puțin așa-mi imaginam). Evident, acum e penibil. În afară de Ancuța, soră-mea, și de Crenguța, nevastă-mea, n-au fost prea mulți vizitatori.
O excepție notabilă ar fi puștanul de pe MySpace care, găsind fotografiile de la concertul Megadeth, și-a pus una din ele ca background la mizeria lui de site (nu o să înțeleg în veci de ce ar vrea cineva să-și facă site pe MySpace) folosind-o direct de la mine de pe server și mîncîndu-mi cu nesimțire din bandă, într-o vreme în care jegoșii de la RDS ofereau trafic limitat la abonamente și închideau robinetul după ce depășeai cota alocată. Așa că i-am dat o lecție, înlocuid fotografia respectivă cu asta și băgîndu-i prietenii oligofreni în sperieți cele cîteva zile pînă s-a prins ce se întîmplă. Și am renunțat și la serviciile RDS după aceea.
Revenind la subiect: de fapt blogul nu a murit, ci l-am omorît cu mîna mea (după principiul autohton ”io te-am făcut, io te omor, bă!”). Și de fapt nu l-am omorît deloc, pentru că va rămîne funcțional din motive de melancolie. Doar că am decis să nu mai scriu acolo, limba engleză ajunsese să-mi solicite cam prea tare neuronul obosit și stresat. Și, vorba prietenului George, parcă pulă și pizdă sună mai bine decît fuck și shit…
OK, cred că e suficient pentru un prim articol. Ne mai auzim/vedem/citim. Pînă atunci, o dedicație, ca în vremurile bune la rockotecă
-
A început ca un amărît de Pentium II cu 256MB RAM, mai tîrziu a crescut la Pentium III 550MHz cu 512MB; acum e deja un monstru Pentium 4 la 2,8GHz și 1GB RAM — gata, am terminat cu „vorbitul numai în consoane”, vorba bunei mele prietene Anca. ↩