Doi ani, patru luni și trei zile
28 septembrie 2009 | 2 comentarii »Fără nici o referire la 4 luni, 3 saptamâni si 2 zile, atît a trecut de cînd m-am lăsat (ultima oară) de fumat.
Mă surprind însă uneori poftind la o țigară, de parcă ieri aș fi stins-o pe ultima. Sper să reușesc că mă mai abțin o vreme, poate-mi trece și asta…
Pentru cei care-și imaginează că însemnez zilele în calendar cu creionul chimic muiat pe limbă, am doar 3 cuvinte: Firefox, plugin, Quitomzilla.
Categorizat: Bălmăjeli | Etichetat: aniversare, fumat, viciu |
29 septembrie 2009, 19:21
ha ha ha, excelent, 4, 3, 2. bravos musiu spiridoane! tot vreo 4 ani am si eu, dar nu pot sa precizez cu cu atata exactitate de cand m-am lasat. eu am mai tras cate un fum din cand in cand de atunci, sa zic de vreo 4 ori maxim, ultima oara fiind acum o saptamana jumate la o petrecere. m-am simtit cu muschi, si am zis, ca fumez si eu o tigare, sa vedem, oi muri. n-am murit, evident (sau?…
dar dupa ce am tras primul fum m-a luat o ameteala de era sa pic in (pardon) cur, si mi s-a facut si rau. asa ca am stins-o de urgenta si mi-am tras doua palme in gand, pentru prostie avansata.
dar asa, felicitari! eu zic sa te tii tare, sa nu cumva sa faci ca mine, ca poate te apuci din nou, ma indoiesc ca tie ti s-ar face rau, esti barbat, vorba aia. 
30 septembrie 2009, 00:01
Foarte rău ai făcut, 5 minute la colț!
Eu pot să mă laud că de atunci n-am tras nici măcar un fum (și dacă tot pot, o și fac
). Dar a fost foarte, foarte greu uneori…
Cel mai nasol e faptul că la noul job, colegii și o mare parte din cursanți își înfig țigara între buze în fiecare dintre pauzele lungi și dese. Nu mai amintesc de fumatul pasiv de care evident n-am cum să scap, dar am început să evit să mai ies din sala de curs în pauze, pentru că mi-e foarte greu să-i văd cum le sorb cu sete de fiecare dată, transfigurați de parcă ar zăcea cu seringa atîrnată…