„Buna creștere constă în a ascunde ce părere bună avem despre noi înșine, și ce părere proastă despre celălalt.”Mark Twain

Re-me-neu’

03 mai 2011 | 2 comentarii »

Get the Flash Player to see this content.

Două săptămîni – și vreo 10 milioane – după vizita la urgență am lămurit misterul: n-am nimic în cap!

Așa mi-a zis doamna doctor de la clinica unde am făcut RMN-ul, după ce m-am îmbrăcat și am ieșit, uitîndu-se pe rezultatul scanării. O glumiță ca să destindă atmosfera, haha, vai, doamnă, nici nu știți cîtă dreptate aveți, deși nu eram deloc nervos. Doar plictisit și obosit și fără chef. Era seară, eram după o zi lungă, aproape că aș fi adormit întins în burta măgăoaei dacă n-ar fi făcut zgomotul ăla asurzitor, de android sinucigaș care și-a băgat degetele în priză și apoi delirează crezîndu-se tractor.

Cu o oră mai devreme mă aflasem în cabinetul unei doamne doctor neurolog, făcînd genuflexiuni și mergînd pe vîrfuri caraghios în spațiul strîmt dintre birou și patul de consultație, după ce făcuse mișto de mine o vreme că „mi-am luat nevasta să mă țină de mînă” cînd am intrat. Mă întîlnisemn cu Crenguța să-mi dea bani pentru consultație și rămăsese să mă aștepte. Cum știam că o interesează ce o să mi se spună (poate chiar mai mult decît pe mine) i-am zis să intre cu mine, așa auzea totul la prima mînă și nu mai era nevoie să mă descoasă pe mine după.

Și am făcut și un EEG semi-ratat pentru că n-am reușit să mă relaxez prea bine cu toate turele pe care le făcea asistenta prin spatele meu, cînd în cabinet cînd afară, și nici cînd îmi spunea aproape răstit că trebuie să mă relaxez nu părea să ajute prea mult, nu știu cum naiba… iar plasa elastică de fixare a electrozilor mă strîngea de țeastă, îmi răsucea urechile, iar clema prinsă de lobul urechii stîngi părea că mai are puțin și-mi dă și o gaură.

Și am mai făcut și 5 radiografii de coloană cervicală și lombară, prațial inutile pentru că, după ce i le-am arătat doamnei neurolog, le-a aruncat cît colo zicînd că așa ceva nu se poate citi. Și într-adevăr erau foarte proaste, deși mă îndoiesc că mi-a fost făcută reducere de măcar 1 leu din motivul ăsta. Dar am avut o iradiere în plus, ca bonus, pentru că tuta de asistentă (de la Medicover Mărășești) a uitat să împingă caseta cu placa fotosensibilă în locașul ei înainte de a mă bombarda cu raze X în gît și țeastă.

Mă rog, diagnosticul final a fost „cefalee (de efort)” de natură vasculară – adică nu există anevrisme, tumori sau alte alea – și sfaturile au fost să mă stresez mai puțin și să mă bucur de viață. Evident, am întrebat cum să fac asta și mi-a spus să mai dau naibii ratele la bancă și să mă plimb mai mult, „de exemplu croazierele pe Mediterana nu sînt deloc scumpe”. Am pus „de efort” în paranteză pentru că mi l-a spus din gură dar nu l-a trecut și pe hîrtie de rușine, la vîrsta ta, atunci cînd o să ai 60 de ani ce-o să mai faci?

Să apuc eu 60 și mai vedem.

P.S.: Melodia e Check My Brain de pe albumul Alice in Chains din 2009, Black Gives Way to Blue. Mi s-a părut potrivită, deși inițial am vrut să folosesc All Secrets Known, de pe același album.

Categorizat: Bălmăjeli, Noi | Etichetat: , , , , , | Vizualizări: 15

2 comentarii la “Re-me-neu’”

  1. 1 ancuta
    10 mai 2011, 17:40

    e nasol sa pic din cer asa si sa aflu prin cate ai trecut. imi pare rau ca nu am stiut in timp ce iti era nasol. macar gandul conta.

  2. 2 Tudor
    12 mai 2011, 22:09

    Stai calmă, sis. De fapt nu s-a întîmplat nimic extraordinar de grav, iar eu oricum nu am scris pe blog decît la cîteva zile după… așa că și dacă ai fi stat cu degetul pe F5 (refresh, refresh) să vezi dacă am mai scris ceva, tot era prea tîrziu