„Ficțiunea trebuie să rămînă fidelă posibilităților. Adevărul nu.”Mark Twain

Reparație de top

20 iunie 2011 | Comentariile sunt închise pentru Reparație de top

Dulcolax® Rats, reclamă creată de CBGrey Paris

A mai venit și Ancuța prin țară după o lipsă de mai mult de 6 luni și i-am împrumutat Matizul, care oricum zăcea în fața casei de ceva vreme, de cînd eu și Crenguța ne deplasăm cu o singură mașină încercînd să mai scădem cheltuielile (nu, nu sîntem ecologiști de paradă).

Și m-a sunat panicată a doua zi să mă întrebe dacă știu că aerul condiționat face ca tractorul. Știam că ventilatorul e destul de zgomotos, poveste veche de vreo 2 ani de cînd bănuiam că a intrat o frunză sau cine știe ce alt gunoi acolo, dar am crezut că e ea mai sensibilă și exagerează gravitatea problemei, așa că n-am dat mare importanță. I-am zis să folosească ventilatorul pe turația minimă și a rămas că mă voi uita cînd mi-o aduce înapoi.

Ancuța mi-a adus mașina joi dar am lăsat-o în parcare la birou și m-am întors tot cu Crenguța acasă, urmînd să plec cu ea vineri seară cînd aveam programat și un interviu. Deci plec vineri de la birou cu Matizul, nu fără un șoc consiterabil: ventilatorul făcea într-adevăr ca tractorul, mult mai rău și mai îngrijorător decît știam eu că face.

M-au cam trecut emoțiile la semafor la Universitate, cînd mașina a refuzat să se clintească la schimbarea culorii. Deja îmi imaginam cum voi împinge mașina prin toată intersecția, pe o căldură sufocantă și îmbrăcat frumos, de, pentru interviu… Din fericire, n-a fost vorba de nimic altceva decît de faptul că, mascat de zgomotul incredibil al ventilatorului, chiar și pe turația minimă, motorul se oprise fără ca eu să-mi dau seama.

Așa că sîmbătă mi-am luat inima-n dinți să încerc să remediez problema, pregătit sufletește pentru o muncă împuțită și de lungă durată. În urmă cu ceva vreme, pe la începuturile problemelor cu ventilatorul, aflat într-un service (parcă) pentru o revizie, am întrebat un mecanic dacă nu poate să facă ceva și în legătură cu ventilatorul. S-a plîns că e foarte greu de ajuns la el, că trebuie demontat tot bordul pentru asta și că trebuie să las mașina acolo, lucru cu care, evident, n-am fost de acord. De-asta eram pregătit pentru un chin îndelungat, și nu eram nici foarte încrezător că voi putea face ceva, din lipsă de scule potrivite.

Nu mică mi-a fost surpriza să constat că mi-a luat exact 30 de secunde ca să demontez ventilatorul, din care vreo 20 au fost alocate recunoașterii locului și descoperirii elementelor de prindere. Practic am desfăcut 2 fișe cu legături electrice, am demufat un furtun flexibil, după care a fost suficientă ridicarea unei cleme și rotirea cu 45° a ansamblului de plastic care susține motorul și roata cu pale. Fără scule, totul cu mîna goală.

Am să rezist tentației de a umple cîteva paragrafe cu invective și cu părerea mea legată de mecanicii auto din București. Vorba lui Fish din Ally McBeal: „Bygones”, sau „s-a vindecat și locul” . Cred că mult mai interesantă este cauza tuturor problemelor: șobolanii.

Da, șobolanii care căraseră din bobițele cu care hrănim maidanezii din zonă și-și făcuseră un minidepozit între palele ventilatorului, dezechilibrîndu-l complet. Judecînd după dimensiunea excrementelor care și ele se găseau din belșug în același loc, cam cît sîmburii de măslină, cred că e vorba de niște exemplare de dimensiuni impresionante. Noroc că nu sînt la fel de tupeiști ca cei din oraș și nu se arată niciodată.

Categorizat: Bălmăjeli, Bucureștene, Românisme | Etichetat: , , , , , | Vizualizări: 20

Comentarii închise.