„Secretul creativității e să știi cum să-ți ascunzi sursele.”Albert Einstein

Trist

26 iunie 2009 | 5 comentarii »

Nu cred că mă puteam numi fan Michael Jackson, după nici un fel de definiţie. Am avut perioade în liceu cînd ascultam intens (în special Thriller), dar nu cred să aibă vreo relevanţă, judecînd după faptul că anterior ascultasem şi Madonna (Like a Virgin), ca garnitură la Black Sabbath şi Whitesnake.

Ceea ce nimeni nu poate contesta însă e că M.J. a fost un mare artist, iar o mare parte a vieţii lui, dacă nu cea mai mare, a fost ciudată şi tristă. Pe lista mea a fost întotdeauna alături de Kurt Cobain şi Layne Staley, oameni care aparent au avut tot ce şi-ar putea dori un om (ok, tot ce mi-aş putea dori eu) şi au dat cu piciorul într-un mod imposibil de înţeles.

Nu înţeleg nici de ce a fost supranumit „The King of Pop”, muzica lui fiind în mare parte rock — cel puţin asta este părerea mea. Să fim serioşi, pop cîntă Alifantis şi Socaciu, ce dracu’…

Ascultaţi tributul adus lui M.J. de către un alt mare artist, Chris Cornell, şi spuneţi odată cu mine: „Să-i fie ţărîna uşoară!

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Categorizat: Bălmăjeli | Etichetat: , , | Vizualizări: 79

5 comentarii la “Trist”

  1. 1 Andrei
    26 iunie 2009, 14:28

    Da, trist este cuvantul corect. Cred ca si pentru faptul ca masca impietrita de adolescent ne-a indus in eroare: il facea sa para nemuritor. Asa ca Michael Jackson ar fi trebuit sa fie intotdeauna undeva, acolo. Ne-schim-bat.

    Nu pot spune ca am fost fan, dar de muzica lui ma leaga amintiri placute. L-am descoperit undeva in clasa a VII a sau a VIII a, cand un coleg mi-a imprumutat, doar pentru o seara!, caseta cu albumul „Thriller”. Caseta pe care am ascultat-o pe un casetofon imprumutat. A fost „wow”, iar videoclipul l-am stiut pe dinafara cu mult inainte de a-l vedea. Chiar in trei versiuni, corespunzatoare numarului de video playere existente la vremea respectiva in clasa.

    L-am inclus apoi pe o compilatie alaturi de Falco, George Michael si … cred ca Phil Collins, iar caseta aceea cel mai probabil s-a topit de cat de mult a fost ascultata.

    Fie-i tarana usoara!

  2. 2 Tudor
    26 iunie 2009, 14:49

    Pentru o clipă am citit greşit „3 video playere existente la vremea respectivă în casă” şi mă gîndeam: rahat, un nomenclaturist care comentează la mine pe blog… ptiu, drace!

    George Michael şi Phil Collins, deşi nu sînt pe nici o listă de-a mea, mai treacă-meargă, dar Falco?! „Rock Me Amadeus”?!

    Eu în locul tău n-aş mai spune nimănui!

  3. 3 Andrei
    26 iunie 2009, 15:09

    Sfatul tau a venit mult prea tarziu!

    Pana la urma cred ca important e sa ai taria sa recunosti si sa si traiesti cu asta. Dupa! )

    Da, Falco. Rock Me Amadeus? Da.

    Dar mai ales si mai ales „Jeanny” ))

  4. 4 ancuta
    27 iunie 2009, 14:58

    eu ma puteam numi fan. si eu sunt trista. am aflat abia ieri dupa-amiaza ca a murit Michael si m-am simtit de parca as fi fost ultimul om de pe planeta care nu stia. am aflat din greseala, am vazut undeva pe un site un anunt, si am zis ‘ha, asta trebuie sa fie o gluma’. dupa acee m-am uitat pe wiki. am zis ‘hai ca asta-i buna, ce mai glume fac si astia…’. nu stiu de ce eram asa de tare in ‘denial’. dupa aceea am inceput sa verific o serie de ziare on line, si am vazut ca din pacate e adevarat. nu stiu de ce ma intristeaza asa tare, poate pentru faptul ca eu cred cu putere ca Michael a fost o victima, desi a fost probabil unul dintre cei mai talentati oameni de pe planeta. In fine, imi aduc si acum aminte foarte bine, Tudor, cand te-ai intors de la concertul lui Michael de la Bucuresti, si mi-ai povestit cu lux de amanunte fiecare miscare. Intr-un fel foarte aparte am trait si eu concertul ala, prin ochii si povestile tale. Eram tare mica parca. nici nu mai stiu ce an era. RIP, Michael.

  5. 5 Tudor
    28 iunie 2009, 21:25

    Nici eu nu-mi aduceam aminte, am căutat pe net şi am găsit asta, unde scrie că ar fi fost în 1992. A fost cu adevărat o experienţă extraordinară. Dacă-mi aduc bine aminte, am fost la concert îmbrăcat cu un tricou imprimat Obituary, ceea ce spune multe în legătură cu genul de muzică pe care-l preferam pe atunci. Asta nu m-a împiedicat însă să fiu puternic impresionat de tot ce am văzut. Era cu adevărat un mare artist şi showman.

    Nu-mi vine să cred că au trecut 17 ani… dar am fost acolo.