„Dacă ți-ai propus să descrii adevărul, lasă eleganța în seama croitorilor.”Albert Einstein

(Un fel de) noutăți

05 februarie 2010 | 2 comentarii »

N-am absolut nimic de spus, mă plictisesc de moarte în propriul cap. De fapt am prea multe de spus, cred…

Am început pe 15 ianuarie un articol, în care povestesc cum am reușit să „conving” media player-ul AVS HD-R1 să afișeze diacritice, dar pentru că plugin-ul de wordpress însărcinat cu înfrumusețarea bucățelelor de cod nu mă satisfăcea plenar, m-am apucat să-l modific pînă l-am fărîmat. Momental nu mai am timp de el, și, sincer să fiu, mi-a cam dispărut și interesul. Așa că mai stă la păstrare, poate e ca la vinuri, mai vechi înseamnă mai bun.

Am fost mai devreme în bucătărie să văd dacă aș putea să mai scurg ceva zeamă utilă din zațul de pe fundul cafetierei, dar ghinion: Crenguța a spălat vasele aseară, cît timp a lăsat pricomigdalele să se ardă în cuptor. Nu a fost vina ei, deși era prima dată cînd încerca să producă una din prăjiturile mele preferate – și pînă la urmă tranșa a doua am epuizat-o la micul dejun, iar din tranșa numero uno n-au mai rămas chiar multe grămăjoare maronii cu fundul negru –, ceea ce, după mine, echivalează cu un mic succes totuși. Ce bine ar fi fost ca primul meu site (și încă vreo cîteva mai recente, de fapt) să fie la fel de „comestibile”…

Așa că am băut lapte cu nesquick după pricomigdalele alea, și mai ales după nectarina din kilul pe care am dat 450 de mii azi în piață. Îmi pot imagina foarte clar expresia îngrozită a Crenguței cînd va citi asta . Și are dreptate, am fost tîmpit. Iubito, iartă-mă, nu mai fac. Am avut o vagă tresărire cînd mi-a cerut banii vînzătoarea, pentru că nu citisem prețul cu atenție, și eram convins că e 4,5 lei. Chiar se distra cînd mă vedea răsfoind bancnotele de 1 leu, de un verde grețos, și mi-a zîmbit mieros, cățeaua: ”Nu, nu de-alea!” Dar pentru că deja organismul poftea, și pentru că (stupid, știu) mi-a fost oarecum jenă să-i zic să și le bage în cur de banii ăia, le-am cumpărat totuși. Ajuns acasă și verificînd că, pînă la următorul salariu (deocamdată incert, și sub spectrul amenințător al botezului la care trebuie să participăm mîine – dar asta e o altă poveste, horror), toți banii noștri sînt 115 lei, mi s-a cam pus de-a curmezișul… cel mai drăguț e că Crenguța are programare la cosmetică, unde a zis că probabil va lăsa 1 milion… Vestea bună este că, verificat chiar de mine aseară, la șaormăria Dristor, mai nou prezentă și vis-a-vis de fostul restaurant Budapesta, una de pui „cu dă toate” costă „dăcît” 14 lei, și poți să rîgîi satisfăcut usturoi multe ore după consumare. Deci se putea și mai rău.

Pe de altă parte, Crenguța mă cunoaște, eu sînt omul care se oprește să lase pietonii să treacă, chiar dacă ei încă nu au ajuns pe marginea trotuarului, sau nu-și exprimă încă foarte clar intenția de a traversa… Ceea ce mie de fapt nici nu mi se pare foarte grav, dar știu că pe ea, cel puțin ieri dimineață, a scos-o din minți . Promit că încerc nici asta să nu mai fac: de azi încolo îi calc, futu-le muma-n…

Deci sînt după a 2-a sau a 3-a noapte consecutivă în care m-am culcat foarte devreme, cam pe la 3 dimineața, deși ora de trezire a rămas costantă: 6:45. Așa că nu sînt foarte coerent, mi se închid ochii, și aș prefera să fac orice, numai să nu fac ce ar cam fi important să fac (o chestie care implică crearea unor manuale de utilizare pt o aplicație software, cu multe capturi de ecran care trebuie tăiate, și prelucrate în diverse moduri, înainte de a fi aliniate în documente word după o procedură foarte ambiguă). Și pînă acum mi-a ieșit: nu am făcut nimic.

Cred că voiam să mai scriu ceva, dar între timp am uitat. Vă mai dau doar un citat din „Aventurile lui Augie March” a lui Saul Bellow (sînt la pagina 610 din 751, cred că cel tîrziu luna viitoare o termin… ):

Te învinovățești prea mult și nici măcar n-ai motive destul de temeinice. Asta pentru că ești prea ambițios. Vrei prea mult și de aceea, dacă nu-ți reușește ceva, dai prea tare vina pe tine. Dar e o iluzie. În zilele noastre întrebarea se pune cît de ticălos poate fi un om, nu cât de bun. Nu ești în rîndul lumii. Mergi împotriva curentului.pag. 610, par. 6

Categorizat: Bălmăjeli |

2 comentarii la “(Un fel de) noutăți”

  1. 1 Alina
    18 februarie 2010, 15:52

    Mai prietene, chiar ai talent la scris! Sunt impresionata! In schimb sunt enervata ca nu stiu cum sa schimb fontul in fereastra asta! ma scuzi nu prea scriu cu discritice, dar ii admir pe cei care o fac! Eu sunt multumita daca scriu fara sa mananc litere!

  2. 2 Tudor
    21 februarie 2010, 20:17

    Îți mulțumesc, voi încerca să scriu mai des….

    Nu-ți face probleme pentru diacritice, nu e chiar așa de grav. Dar problema cu fontul va trebui s-o detaliezi puțin, n-am înțeles ce nu ți-a ieșit…