„Cînd cunoașterea crează probleme, nu prin ignoranță le rezolvăm.”Isaac Asimov

Zgomot de fond în țeastă

22 aprilie 2010 | Comentariile sunt închise pentru Zgomot de fond în țeastă

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Am trecut dimineață în drum spre muncă prin fața sediului TSD și am remarcat într-un geam de deasupra intrării un poster cu Che Guevara. Mă recunosc depășit, mă simt ca în fața testelor alea cretine de aptitudini cu înșiruiri de imagini și simboluri stupide, între care trebuie să găsești conexiuni pentru a determina următorul simbol din serie. Eu nu reușesc să găsesc elementul care leagă „Guerillero”, „Heroico”, contracultura (sau orice fel de cultură), revoluția și TSD-ul… dar poate sînt eu obosit.

· · ·

Tot mai des în ultima vreme conduc spre casă pe la intersecția Bd. Unirii cu Bd. Mircea Vodă. Vin dinspre Str. Traian și fac stînga pe Mircea Vodă, după care merg înainte spre Timpuri Noi (doar uneori — urăsc traficul de la pod), sau spre Mărășești și cheiul Dîmboviței (de cele mai multe ori). Și în fiecare zi, în timp ce stau la 2, 3 sau mai multe cicluri ale semaforului respectiv, nu pot să nu mă gîndesc cu stupoare la faptul că Primăria Municipiului București are o direcție care se numește „Transporturi, Drumuri și Sistematizarea Circulației”.

Și asta pentru că nimeni nu face nimic pentru fluidizarea circulației în căcatul ăsta de oraș — ba chiar din contră, dacă ar fi să judecăm după viteza cu care apar semafoare noi la mijlocul unor străzi drepte și lungi, fără schimbări de direcție. Știu că în țara asta nimeni nu face nimic pentru noi, pulimea, și că în 99,99% din cazuri motivul principal invocat e lipsa banilor. În cazul insignifiant al acestei intersecții însă, eu știu că există o soluție simplă.

Problema are o cauză banală: banda suplimentară pentru curba la stînga este mult subdimensionată, nu încap acolo decît 5-6 mașini odată, adică jumătate din cît ar fi necesar în condițiile traficului uzual. De aici și problemele — restul mașinilor rămîn și blochează una din benzile pentru mers înainte, fapt agravat și de semaforul care are timpi separați pentru mers înainte sau la stînga. Și-atunci ori se merge înainte numai pe 2 din cele 3 benzi ale sensului, ori la stînga merg doar cele 5-6 mașini care au încăput pe banda suplimentară, ceilalți așteaptînd încă 2 cicluri de semafor pentru a putea ajunge pe banda suplimentară.

Și-acum soluția mea: extinderea benzii pentru viraj la stînga, cel puțin la dublul dimensiunii actuale. Durata de execuție: probabil 1 zi; costuri: minime — se iau 5 muncitori de la drumuri care altfel freacă menta și se pun la treabă. Eventual se schimbă bordurile cu unele noi, ca să mănîncă șî gura lu’ săracu’ Videanu/Onțanu/Piedonu’ o buca’ dă pîine. Dar asta e mizilic, s-ar putea plăti dintr-o chetă printre nenorociții ca mine, care pierd zile din viața și-așa scurtă la semaforul ăla. Eu aș da cîțiva lei la fiecare trecere pe acolo, parol, să mă-ngropi țațo! Din păcate totul va rămîne doar un vis frumos, cu iz de smoală și praf.

· · ·

Ieri am pierdut niște ore din viață înjurîndu-l pe Bill Gates, Microsoftul lui, și Vista Microsoftului neamului lui de programatori…

Un amic și-a cumpărat acum vreo 2-3 ani un laptop Toshiba, bunicel ca hardware, dar vîndut din nefericire cu Vista Home Premium preinstalat. Pentru că este extrem de căpos, nu a cedat insistențelor mele de a i-l înlocui cu XP, la început cu argumente de genul „e mai nou ca XP, arată mai bine, nu se poate să nu fie mai bun”, și apoi cu „dar am licență de Vista, dacă-mi vine pulea în control și-mi ia boii de la bicicletă că mă găsește în neregulă?”

Ieri s-a lovit de problema cea mai acută în Vista: lipsa driverelor îl împiedica să scaneze cu multifuncționala Panasonic (cu corolarul său agravant în politica stupidă a Microsoft care s-a gîndit să impună semnarea digitală a driverelor, altfel sistemul le scuipă ca pe niște semințe stricate, dar asta e doar o paranteză pentru că se poate evita). Și-atunci m-a chemat pe mine, care, culmea, m-am și dus să-i rezolv problema, deși atunci cînd a decis să-mi ignore sfatul și să rămînă cu Vista îi promisesem că nu i-l voi depana.

După zeci de minute chinuitoare de descărcat drivere printr-un modem 3G (nu-și plătise factura la internet și i-l tăiaseră), am zis să-i fac încă un serviciu și să-i instalez SP 2 de la Windows Update, parcă mi-aduceam aminte să fi citit pe undeva că repară multe din dudele versiunii originale. Mare greșeală!

Download-ul în sine n-a durat foarte mult, dar instalarea undeva în jur de 1 oră și jumătate, timp în care nici nu ai acces la sistem, să zici că o arzi pe net să treacă vremea, sau altceva! Nu, stai și privești ca boul cum cresc agonizant de încet cifrele din procentul instalării, că nici măcar un rahat de progress bar animat n-au fost în stare să-i pună… Și pentru că ar fi fost prea frumos ca lucrurile să se termine totuși atît de simplu, odată procesul ajuns la 100% s-a afișat un mesaj (citat aproximativ din memorie) de genul „installation failed, reverting changes”! Chestie care, evident, a mai durat vreo 40 de minute…

· · ·

Am 1m și 79cm înălțime, și 92kg, deci gras ca un porc. Sînt 100% sedentar, îmi lățesc curul pe un scaun toată ziua, fie la muncă, fie acasă. Am redus constant cantitatea de mîncare pe care o îngurgitez (sau cel puțin mie așa mi se pare), dar se pare că am atins un echilibru pe care nu reușesc să-l rup nicicum. Cea mai mare variație de greutate e de 2kg sub sau peste 90. Most of the time nu mă apasă prea tare chestiunea, nu sînt nici metrosexual, nici pițiponc, nici self conscious, sau, dacă preferați o formulare neaoșă, mă doare-n pulă.

Cu toate astea, sînt cam 3-4 situații pe zi în care-mi vine să-mi trag palme singur: cînd mă văd într-o oglindă. Asta se întîmplă de regulă dimineața înainte de a ieși pe ușă, cînd încerc să mă asigur că nu plec cu hîrtie igienică atîrnată pe undeva, sau cînd mai ajung pe la toaletă la muncă.

Jogging am mai încercat, mă plictisesc după 3 zile; destul de ciudat, dacă ne gîndim că am făcut atletism de performanță timp de vreo 13 anișori… sau poate „la din contră”? Cred că mi-ar plăcea să mă dau cu bicicleta, deși în nici un caz pe stradă, încă nu m-am hotărît să mă sinucid. În ultima vreme a încolțit însă ideea rolelor. Par a fi „fun”, precum făina Titan (am să revin cu fotografia furgonetei pe care am văzut sloganul ăsta), deși încă nu sînt foarte sigur.

Pînă iei o hotărîre, continuă să te îngrași, porcule! Mai prost e că nici bani nu prea găsesc deloc pe stradă, futu-i ceapa mă-sii…

···

Bonus pentru cei care s-au încumetat să citească pînă aici: versurile melodiei de sus.

ToolForty Six & 2

My shadow’s
Shedding skin and
I’ve been picking
Scabs again.
I’m down
Digging through
My old muscles
Looking for a clue.
I’ve been crawling on my belly
Clearing out what could’ve been.
I’ve been wallowing in my own confused
And insecure delusions
For a piece to cross me over
Or a word to guide me in.
I wanna feel the changes coming down.
I wanna know what I’ve been hiding in
My shadow.
Change is coming through my shadow.
My shadow’s shedding skin
I’ve been picking
My scabs again.
I’ve been crawling on my belly
Clearing out what could’ve been.
I’ve been wallowing in my own chaotic
And insecure delusions.
I wanna feel the change consume me,
Feel the outside turning in.

I wanna feel the metamorphosis and
Cleansing I’ve endured within
My shadow
Change is coming.
Now is my time.
Listen to my muscle memory.
Contemplate what I’ve been clinging to.
Forty-six and two ahead of me.
I choose to live and to
Grow, take and give and to
Move, learn and love and to
Cry, kill and die and to
Be paranoid and to
Lie, hate and fear and to
Do what it takes to move through.
I choose to live and to
Lie, kill and give and to
Die, learn and love and to
Do what it takes to step through.
See my shadow changing,
Stretching up and over me.
Soften this old armor.
Hoping I can clear the way
By stepping through my shadow,
Coming out the other side.
Step into the shadow.
Forty six and two are just ahead of me.

Categorizat: Bălmăjeli, Bucureștene, Moftware | Etichetat: , , , , , | Vizualizări: 64

Comentarii închise.