Agasat

01 mai 2010 | Comentariile sunt închise pentru Agasat De azi am acest mesaj lipit pe cutia poștală.

Sînt din ce în ce mai agasat de tonele de maculatură care ne sînt permanent îndesate în cutia poștală. Acest spam primitiv și poluator pare chiar mai rău decît cel electronic, măcar dacă te gîndești la săracii copaci care au trebuit să moară ca să-și poată tipări „capitaliștii” autohtoni mesajele libidinoase pe leșurile lor. Iar inbox-ul programului de e-mail îl pot curăța dintr-un click, stînd în pielea goală la mine-n casă.

Și ca să fie garnitura completă, numărul apartamentului meu, 12, pare să fie ideal pentru format în viteză pe tastatura interfonului de la intrare, așa că de cele mai multe ori sînt trezit din somn sîmbăta dimineața de cîte un cretin care vrea să-mi umple cutia poștală cu gunoi și „mă roagă” să-i dau drumul înăuntru.

Iar eu, ca un cetățean civilizat, ar trebui să spun „Sigur, poftiți”? Ei bine, nu! De astăzi am declarat război și mi-am impus să spun „Vă ia mama dracului dacă mai sunați la mine!” de fiecare dată cînd se va mai întîmpla. Am lipit și o etichetă pe capacul cutiei poștale în care rog – pe un ton civilizat totuși – să fiu scutit de maculatură. Sînt realist și nu-mi pun prea mari speranțe în eficiența lui, dar vom trăi și vom vedea…

În cazul spam-ului electronic există cîteva metode de luptă, fie prin instalarea de soft/filtre anti-spam, fie prin reclamații la provider-ul nesimțiților – asta în general dacă poți stabili despre cine e vorba. Multe firme românești, unele chiar foarte mari și cunoscute, au înțeles prost ideea de direct marketing și fac mai degrabă spamming, dar li se mai poate tăia din avînt așa.

Dar cînd un mîrlan îți îndeasă zeci de cataloage Carrefour, Bricostore, sau mai știu eu ce, îndesîndu-le cu picioarele prin fanta îngustă pînă nu mai poți strecura nici măcar un ac pe lîngă ele, oare ce ar trebui, dar mai ales ce ai putea să faci?

O variantă ar fi să-l pîndești și să-i rupi picioarele nenorocitului, și probabil ar ocoli pe viitor blocul la o distanță bunicică. Dar ar fi o slujbă cu normă întreagă să stai să-i pîndești pe toți, și pe urmă ei săracii nu prea sînt vinovați, cîștigă și ei o bucată mizerabilă de pîine. Ca să nu mai zic că riști să ajungi în pîrnaie, că doar nu ești nici politician, nici om de afaceri de succes ca să scapi.

A doua variantă care mi-a trecut prin minte a fost asta cu mesajul afișat la vedere, pe cutia poștală. Sînt curios care va fi eficiența lui, dar în același timp extrem de rezervat. Întîi pentru că pleacă de la o premisă îndrăzneață, aceea că persoanele vizate știu să citească. Iar în cazul în care știu, s-ar putea să le doară-n…

O idee care mi-a venit acum, în timp ce scriam, ar fi să amenajăm un stand special pentru publicitate, separat de cutiile poștale. Vine omu’ și-și lasă teancul de curpapir acolo, iar cine vrea cu adevărat să știe cît mai e kilu’ dă ceafă dă porc la Carrefour, se servește cu catalogul respectiv și-și vede de drum. E o idee a cărei fezabilitate trebuie s-o discut cu administratorul de bloc, dar am un feeling că n-o să aibă prea mare succes, întîi pentru că s-ar putea să implice o mică investiție, și apoi pentru că probabil va trebui să mă ofer voluntar să și execut amenajarea respectivă. Că doar știm, cînd e vorba de muncă, românul fuge mai rău ca dracu’ de tămîie…

Eu alte idei nu mai am, dar sînt deschis la sugestii. Aștept provincia.

Categorizat: Bucureștene, Românisme | Etichetat: București, frustrare, gunoi, poștă, spam |