Portret de inventator

Ralph Baer, inventatorul primei console de jocuri video, a împlinit luna asta 90 de ani. La mulți ani!

Via Ironic Sans

Am avut la un moment dat un televizor alb/negru (din păcate nu-mi aduc aminte numele sau modelul, posibil un Sport¹) care avea încorporată o clonă de Pong. La capătul a 2 cabluri lungi erau atașate niște potențiometre, prin răsucirea cărora se putea controla mișcarea paletelor pe ecran. Jucam ore în șir cu tata, chiar și cînd potențiometrele paradite făceau ca mișcările paletelor să fie sacadate și imprevizibile. Sînt ultimele mele amintiri cu tata într-o activitate de familie, nu mult după aia a urmat divorțul și s-a dus dracului tot.

Deci mulțumesc Ralph Baer! Fără să știi (și fără să știu), ai un loc foarte special în sufletul meu.

David Friedman, autorul interviului, povestește:

La un moment dat în timpul interviului și-a exprimat frustrarea că în zilele noastre copiii nu mai citesc pentru că sînt prea ocupați să se joace cu smartphone-urile lor. Așa că l-am întrebat dacă e de părere că puștii joacă prea multe jocuri. A deschis cumva din greșeală o cutie a Pandorei cu invenția lui? Răspunsul lui:

Da. Un pic da. Dar eu am crezut că vin cu un joc de familie. Dacă stai să te gîndești un moment, ce e jocul de ping pong? Nu poți juca ping pong singur. A fost conceput să fie jucat de doi oameni. Și am avut și versiuni pentru 4 mîini ale jocurilor de ping pong și hockey încă de la început. Întotdeauna l-am considerat un joc de familie. Și apoi a cam degenerat într-o chestie pentru un singur jucător la care eu nu m-am gîndit niciodată.

Pare cunoscut…

Și atît de adevărat.

Via cagle.com. Caricatură de Jiho / Cagle Cartoons.

OMFG

Găsit întîmplător pe Youtube — Mike Portnoy împreună cu fiul său Max, 11 ani:

Get the Flash Player to see this content.

Orice comentarii sînt de prisos… să-mi tragă totuși cineva un glonț în cap, să nu mă mai chinui…

Și eroii mor

La 17 ani am citit un citat care spunea cam așa: „Dacă trăiești fiecare zi ca și cînd ar fi ultima, într-o zi chiar vei avea dreptate”. Mi-a rămas întipărit, iar de atunci, în ultimii 33 de ani, în fiecare dimineață m-am uitat în oglindă și m-am întrebat: „Dacă azi ar fi ultima zi din viața mea, aș vrea să fac ce intenționez să fac azi?” Și de fiecare dată cînd răspunsul a fost Nu timp de prea multe zile la rînd, am știut că trebuie să schimb ceva.

Să-mi amintesc că o să mor curînd a fost cea mai importantă unealtă pe care am întîlnit-o și care m-a ajutat să iau decizii mari în viață. Pentru că aproape orice – toate așteptările celorlalți, toată mîndria, toate temerile de penibil sau eșec – toate astea pur și simplu dispar în fața morții, lăsînd doar lucrurile cu adevărat importante. Să vă amintiți că veți muri e cea mai bună cale pe care o cunosc de a evita capcana gîndului că aveți ceva de pierdut. Sînteți deja goi pușcă. Nu există nici un motiv să nu vă urmați inima. Steve Jobs – Discurs la ceremonia de absolvire, Stanford University, 2005

Steve a fost printre cei mai mari inovatori Americani – îndeajuns de curajos pentru a gîndi diferit, îndeajuns de îndrăzneț ca să creadă că poate schimba lumea, și îndeajuns de talentat să o și facă. Barack Obama, Președinte SUA

Get the Flash Player to see this content.

Obsesie × Voce

Complicat de explicat despre ce e vorba, dar Yuvi Zalcov zice cam așa:

Acesta este tributul meu video pentru prezentarea extraordinară a lui John Gruber și Merlin Mann despre obsesie și voce, la SXSW 2009. Iată cum m-a afectat pe mine ca nuvelist nevrotic.

Via Daring Fireball

Să trăiască mă-sa

Astăzi la birou ascultam albumul Live on Tour in Europe al lui Billy Cobham și George Duke, și m-am gîndit să caut pe youtube să văd dacă nu există cumva și înregistrări video din concertul respectiv (există, și merită văzute). Între sugestiile de pe pagina youtube — o chestie foarte mișto, dar care îmi „papă” o grămadă de timp uneori, în special cînd n-ar trebui să o ard pe net — apărea și acest clip cu Vinnie Colaiuta și Jeff Beck cîntînd piesa Stratus a lui Billy Cobham:

Get the Flash Player to see this content.

Chestia care m-a dat pe spate a fost puștoaica de la bas, Tal Wilkenfeld, care la momentul respectiv avea 21 de ani, cînta la bas doar de 4, după ce nu pusese mîna pe chitară înainte de 14 ani!!!

Am o vagă bănuială că ei nu i-a spus nimeni la vîrsta aia că nu e în stare… Deci rămîne cum ziceam în titlu.

P.S.: Dacă tot l-am pomenit pe Cobham, o mică monstră cam ce poate să facă băiatul ăsta…

Get the Flash Player to see this content.

Get the Flash Player to see this content.

Prostie sau disperare?

Premise:

Un angajator, lipsit chiar și de minimul bun simț de a-și declina identitatea, afișează un post disponibil pe un site cunoscut de recrutare.

Anunțul nu conține nici un fel de informații referitoare la cerințe, doar un titlu care ar putea însemna orice. Nu se precizează studii sau calificări necesare, nu se precizează domeniul, se știe doar că e tehnic.

Rezultat:

În prima zi de la publicarea anunțului, 287 (!!) de persoane se bulucesc să-și trimită CV-ul și să candideze pentru acest post.

Concluzie:

Oamenii ăștia sînt ori foarte proști, ori de-a dreptul disperați. Nu reușesc să mă decid care variantă. Sau chiar ambele, în proporții egale.

Să-mi explice și mie cineva…

… ce vor angajatorii ăștia de la mine.

Văzute pe bestjobs.ro. Nici un animal n-a fost rănit în timpul producerii acestor capturi de ecran, deși mie mi-ar fi putut bubui capul în orice clipă.

Reparație de top

A mai venit și Ancuța prin țară după o lipsă de mai mult de 6 luni și i-am împrumutat Matizul, care oricum zăcea în fața casei de ceva vreme, de cînd eu și Crenguța ne deplasăm cu o singură mașină încercînd să mai scădem cheltuielile (nu, nu sîntem ecologiști de paradă).

Și m-a sunat panicată a doua zi să mă întrebe dacă știu că aerul condiționat face ca tractorul. Știam că ventilatorul e destul de zgomotos, poveste veche de vreo 2 ani de cînd bănuiam că a intrat o frunză sau cine știe ce alt gunoi acolo, dar am crezut că e ea mai sensibilă și exagerează gravitatea problemei, așa că n-am dat mare importanță. I-am zis să folosească ventilatorul pe turația minimă și a rămas că mă voi uita cînd mi-o aduce înapoi.

Citește și restul »

Potcoave și bombardiere

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Potcoave de cai morți, aș mai adăuga. Unul dintre băieții care au compus melodia asta trebuie să se fi trezit într-o dimineață așa cum m-am trezit eu azi, altfel nu-mi explic cum ar fi putut să știe atît de bine ce se întîmplă la mine în cap…

Citește și restul »

Re-me-neu’

Get the Flash Player to see this content.

Două săptămîni – și vreo 10 milioane – după vizita la urgență am lămurit misterul: n-am nimic în cap!

Citește și restul »

Fără cafea

Astăzi e a doua zi fără nici un strop de cafea sau pepsi. E greu. Aseară la ora 10 eram zombie, abia-mi țineam ochii deschiși și făceam eforturi să vorbesc coerent. Astăzi e chiar mai rău, la ora 11 ziua îmi pică capul pe masă la birou. It’s not looking good.

Milano, zilele 1, 2 și 3

De luni sînt la Milano „să cunosc echipa cu care voi colabora pe viitor foarte strîns”. Am tot zis că o să scriu în fiecare seară cîte ceva scurt despre evenimentele de peste zi, dar cum se întîmplă de obicei, n-am reușit să mă mobilizez.

Așa că o să rezum acum toate cele 3 zile, cam în goana calului, ca să apuc să și lucrez ceva după aia (sînt un amploiat conștiincios).

Citește și restul »

Românii au talent. Căcălău.

Iar Ciutacu sintetizează, ca de obicei genial și colorat, toată mega-producția de căcat a PRO TV-ului:

Oamenii [de la PRO TV, n.m.] au obiective de business şi se chinuie să le îndeplinească. Aşa că, după ce analizează cercetările de piaţă, se adaptează perfect mediului căruia i se adresează. Locuitorii spaţiului geografic unde dansatul la bară e virtute, la fel ca şi pricopseala financiară pe bază de cur, rezonează, de regulă, la grobianism, hăhăituri, ţigăneală şi emoţii patetice. Pe care maşinăria infernală din Pache Protopopescu i le oferă, cu talent şi mult profesionalism, pe rând ori sub formă de mix, pe tavă, îmbrăcându-le într-un PR inteligent dozat, costisitor şi, după părerea mea, iresponsabil.Majoritatea foştilor zimbri, astăzi boi – ciutacu.ro 

Am oarecari îndoieli în legătură cu „inteligența” PR-ului protevist, dar poate Ciutacu, fiind „dîn branșă”, știe mai bine. Dați-mi voie totuși să fredonez împreună cu Andrieș: „de-aia nu mă uit la PRO TV”. Că nu mă uit. Niciodată.

Fredonați și voi. Audiție plăcută.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Un mesaj de sărbători de la Ricky Gervais:
De ce sînt ateu

Am găsit un link la acest articol pe blogul lui John Gruber, Daring Fireball.

Celor care n-au auzit de Ricky Gervais n-am să le fac eu temele. Pentru asta există wikipedia, imdb, funny or die (.com) sau pur și simplu google.

Așa că o să reproduc articolul aici, în traducere proprie, pentru că rezonez cu el. „Achiesez”, cum ar zice Badea. Și pentru că mă enervează toată mascarada asta cu „sărbătorile”. Sper să vă placă la fel de mult.
Citește și restul »

Hai să-ț’ dau cultură, neamule!

28 aprilie 2010, centrul Bucureștiului, capitală (chipurile) europeană. Norul de fum înecăcios de mici se întinde peste oameni, mașini și clădiri, pornind din curtea Palatului Suțu și plutind alene spre statuile de la Universitate.

Citește și restul »

R.I.P. Ronnie James Dio

Ronnie James Dio a părăsit această lume în urma unui cancer la stomac diagnosticat cu 5 luni în urmă.

De cînd mă știu ascult Black Sabbath și-mi place imens. Cîtă vreme voi mai putea asculta ceva, voi asculta și Black Sabbath. Albumul meu preferat din toate timpurile este chiar Mob Rules, al doilea al trupei cu Dio vocalist.

Și ca lucrurile să fie și mai rele de atît (de parcă era posibil), a trebuit să se întîmple cu atît de puțin timp înainte de apariția lor în formula vremurilor de glorie la București, la festivalul Sonisphere, pe care o așteptam cu mare nerăbdare.

Get the Flash Player to see this content.

Life sucks… And it goes over, and over, and over again.

Să-i fie țărîna ușoară.

P.S.: Tony Iommi despre Dio

Hell Dog

Citește și restul »

Lătrînd la lună

Ca de obicei, Ciutacu pune punctul pe un i pe care marea majoritate a lătrăilor televizați îl ocolesc, ignoră, sau ascund pur și simplu:

„Ca iubitor şi posesor (deja istoric) de animal(e) de casă, parcă mi s-ar rupe inima să văd că-i bagă la gaz pe lătrători. Dar la fel mi se rupe când îi văd că se devorează unii pe alţii în aşa-zisele adăposturi ale municipalităţilor. Strict economic, şi hingherii, şi mâncarea, şi gazul (ne) costă. Dar (ca om, nu câine) nu pot să nu remarc că, spre exemplu, în privinţa dezbaterii ideii de închidere a Spitalului CF 2, n-am auzit să se spargă poporul suveran în două. Sau poate că vieţile unor femei (care voiau să devină mame şi au ajuns să stea cu tuburi în gură fiindcă spitalele de oameni arată ca nişte cocini de porci) nu valorează tot atât de mult ca existenţa blănoaselor patrupede. Pe care le plâng demonstrativ, cu precădere, nişte demagogi care n-ar lua în ruptul capului un câine la ei acasă.”ciutacu.ro

Citește și restul aici.

Zgomot de fond în țeastă

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Am trecut dimineață în drum spre muncă prin fața sediului TSD și am remarcat într-un geam de deasupra intrării un poster cu Che Guevara. Mă recunosc depășit, mă simt ca în fața testelor alea cretine de aptitudini cu înșiruiri de imagini și simboluri stupide, între care trebuie să găsești conexiuni pentru a determina următorul simbol din serie. Eu nu reușesc să găsesc elementul care leagă „Guerillero”, „Heroico”, contracultura (sau orice fel de cultură), revoluția și TSD-ul… dar poate sînt eu obosit.

Citește și restul »

Despre Twitter

Nu cu mult timp în urmă, prietenul meu Cătălin (zis și Căță, zis și Kaa0s, să trăiți dom’ director! ) mă întreba pe messenger dacă știu cu ce se mănîncă Twitter-ul și de ce e atîta agitație în jurul lui. I-am povestit pe scurt ce știam și eu, sub rezerva că nu m-a interesat subiectul nici măcar o secundă. În legătură cu succesul lui n-am știut ce să-i spun, am presupus că e vorba de modă, e considerat „cool” din motive care-mi scapă.

Ieri însă am dat întîmplător peste un pasaj legat de Twitter pe blogul unui băiat deștept și mi-am adus aminte de Cătălin. Deci dom’ director, o clarificare mai simpatică pentru dumneavoastră. Să serviți cu plăcere!

„Deși realizez că mulți oameni consideră Twitter valoros, părerea mea este că reprezintă o modalitate îngrozitoare de a împărtăși gînduri și idei. Produce o lume redusă mintal în care cel mai complicat lucru la care te poți gîndi vreodată nu e mai lung de o propoziție. E o cacofonie de oameni care-și zbiară gîndurile în abis, fără să asculte ce spune altcineva. La conectare îți afișează o pagină plină cu grenade miniaturale: propoziții rupte din context, imposibil de înțeles, pentru care ai nevoie de 5 minute de investigații ca să le descifrezi și care se dovedesc a fi stupide, irelevante, sau legate de serialul Battlestar Galactica. Aș scrie un eseu în care să descriu de ce Twitter îmi dă dureri de cap și mă face să mă îndoiesc de viitorul umanității, dar nu merită mai mult de 140 de caractere de explicație, iar eu am irosit deja 820.”Joel Spolsky

Relevanța, poveste fără sfîrșit

Comunicat de presă
București, 15 martie 2010

Încă de la înfiițarea sa, Egosistem.ro este, pentru mulți români ce bîntuie dezorientați coclaurile internetului autohton, prima sursă de informații pertinente și utile, indiferent de subiect. Pornind de la sfaturi de bun simț pentru un sex anal reușit și pînă la sugestii de alegere a muzicii ambientale potrivite unei astfel de ocazii, echipa noastră lucrează fără oprire la centralizarea celor mai valoroase cunoștințe și la păstrarea lor pentru generațiile viitoare de internauți năuci.

Citește și restul »

Dialoguri nemuritoare

Gîdea: „Ce caută femeile la bărbați, și viceversa?”
Bendeac: „În mod pragmatic: BEEP!”

Atît…

Dar revin cu link-ul cînd o să apară înregistrarea emisiunii de aseară pe site-ul Antenei 3.

Actualizare: Decît un link, mai bine luați chiar înregistrarea video, e mai de efect

Get the Flash Player to see this content.

Notă: Fragmentul video este extras din înregistrarea de pe site-ul Antenei 3, ©2005-2009 S.C. Antena 3 S.A. Singurele modificări pe care i le-am adus sînt extragerea pasajului de 11 secunde, regăsit în original la minutul 71:24, și eliminarea cîtorva pixeli care creau o bandă neagră de jur împrejurul imaginii.

Iarna pe uliță

Probabil un titlu mai potrivit ar fi fost „cam ce aș fi eu în stare să fac, numai să nu fac ce trebuie să fac”… dar, deși adevărat și sugestiv, era totuși prea lung.

Așa că am decis să vă arăt niște fotografii proaspete, făcute acum aproximativ 2 ore în fața blocului și împrejurimi.

Matizul îngropat de viu

Citește și restul »

(Un fel de) noutăți

N-am absolut nimic de spus, mă plictisesc de moarte în propriul cap. De fapt am prea multe de spus, cred…

Citește și restul »

Un boșorog

În ajunul Crăciunului, cînd mă întorceam de la cumpărături — tocmai aflasem că mama ar vrea să-și cumpere cuptor cu microunde, așa că am hotărît să i-l facem noi cadou —, m-am aplecat să pun cutia jos și gata, nu m-am mai putut ridica decît schimonosindu-mă de durere.

Nu știu ce s-a întîmplat, în cel mai bun caz o problemă musculară, în cel mai rău un disc deplasat. Cert este că de atunci mă ung aproape fără oprire cu Finalgon, un unguent care ustură ca dracu’, și încă nu am scăpat de durerile ucigătoare. Dar funcționez. Cu greu, și mai mult așezat, sau țeapăn ca un par dacă stau în picioare, dar funcționez. Sau ce fac eu zilele astea inutile, frustrante și depresive…

Stafii

Am început să scriu articolul ăsta pe 22 iunie și l-am terminat după mai mult de 4 luni, pe 14 noiembrie. Am decis să-l public însă cu data de 8 noiembrie 2009, data la care bunica mea împlinea 90 de ani.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Sîmbătă (20 iunie) am fost la Buzău. De fiecare dată cînd ajung acolo mă simt de parcă cineva m-ar fi încuiat în dulapul cu shelete, aruncîndu-mă apoi într-un malaxor gigantic, violent și implacabil.

Nu e doar aerul prăfuit și provincial al orașului — oraș de borfași și de curve, cum spune prietenul meu George. S-au schimbat multe în cei 15 ani de cînd am plecat, dar nu suficiente încît o plimbare să nu-mi provoace avalanșe de amintiri din copilăria zbuciumată de acolo.

Citește și restul »

Deci cum să fie, domnu’…?

Citește și restul »

Stimate tenismene…

…stimați tenismeni, am o nouă dragoste, iubesc tenisul!

Așa își începea Toma Caragiu un sketch genial, pe care în copilărie îl știam pe deasupra, fiecare cuvînt, fiecare inflexiune.

Ei bine, astăzi am auzit pentru prima oară de cel care a inventat conceptele de hypertext și hyperlink, sociologul american Ted Nelson.

N-am aflat prea multe încă, dar pot spune că „am o nouă dragoste”, pentru că astăzi preiau în mod oficial cele 4 maxime călăuzitoare ale lui Ted Nelson:

• Most people are fools.
• Most authority is malignant.
• God does not exist.
• Everything is wrong.

Amin!

Și pentru că evenimentele politice din ultima vreme mă făcuseră să mă îndoiesc puțin de justificarea hotărîrii mele de a nu mai vota niciodată, cea referitoare la autoritate(ăți) m-a făcut să revin la sentimentele inițiale. Sper să se tăvălească în chinuri toți politicienii noștri „salvatori”…

O mică victorie personală

Azi cînd am intrat în casă, la întoarcerea de la muncă, m-a întîmpinat nevasta în prag spunîndu-mi, pe un ton imperativ care nu lăsa loc de nici o eschivă:

– Dezbracă-te și vino, am nevoie de tine!

Din păcate — n-am precizat în titlu — e o victorie mică, spre micuță. Era vorba să mă dezbrac de haiele „bune” și să-mi pun unele de scandal, pentru că avea nevoie de mine în bucătărie, să o ajut la gătit.

Ca să închei totuși într-un ton optimist, să spun că e totuși un prim nivel. Poate, dacă sînt cuminte, dacă mă mai antrenez în bucătărie, cîndva… trec și la nivelul următor .

Halal relevanță, continuarea apoteotică

Și pentru că m-am luat de viața lu’ săracu’ yahoOo, să mă iau de a lu’ goagăl acuma, că se pare că nu e cu mult mai breaz.

Cam așa arată momental topul căutărilor pe google care-mi trimit cîte un vizitator rărăcit:

Citește și restul »

Clarificare fulger

Dialog autentic pe messenger cu fostul meu coleg Victor, imediat după aflarea veștii că a trecut moțiunea și a căzut guvernul:

Io: Bucură-te, băi, a căzut guvernul
Victor: again?
Io: nu, abia acuma
Victor: de fapt nu stiu ce inseamna asta dar in fine
Io: înseamnă că țara plutește în derivă din nou, pînă se face un nou guvern de incompetenți, nimic mai mult

Atît.

Poezie de campanie (electorală)

Lelia Munteanu face un portret extrem de plastic al campaniei electorale autohtone în ultimul său articol din ziarul Gândul.

Am să citez doar partea haioasă (și foarte tristă în același timp), restul citiți direct de la sursă. Paginarea îmi aparține, textul nu.

Oprescu zice duios:
— ‘Rați ai dracu’ de molâi
Că vă fac din turu-ntâi.

Băsescu zice cu elan:
— Găozari și păsărici
Oligarhi, moguli, popor
Mă găsiți cu toți aici
Și la anu viitor.

Geoană zice cu drag:
— Ceasul ne arată timpul
Calendarul – anotimpul
Iar Băsescu cel urât
Ne-arată minciuni decât. (pronunțat „dăcît”, n.m.)

Crin zice cu foc:
— Afară bate vântul și rupe trandafirii
Ne ducem toţi la urne, căci asta-i legea firii
Dar când s-o pune, albă, zăpada pe coceni
Să-mi faceţi loc de-acuma, că vin la Cotroceni.

Foarte tare…

Fratele meu african

Încercînd să evaluez rezultatele instalării unui plugin de S.E.O. pe blog, am dat un search pe google după propriul nume. Nu par să fie diferențe notabile față de situația dinainte de plugin, dar totuși am aflat ceva interesant:

Am un tiz angolez de 33 de ani, care-și zice Arkanu și care se pare că e într-un loc mult mai frumos decît mine: una din cele 32 de insule numite St. Vincent & the Grenadines dintre Marea Caraibilor și Atlanticul de Nord, la nord de Venezuela și Trinidad Tobago!

Eu oare ce dracu’ mai aștept prin București?!

Doi ani, patru luni și trei zile

Fără nici o referire la 4 luni, 3 saptamâni si 2 zile, atît a trecut de cînd m-am lăsat (ultima oară) de fumat.

Mă surprind însă uneori poftind la o țigară, de parcă ieri aș fi stins-o pe ultima. Sper să reușesc că mă mai abțin o vreme, poate-mi trece și asta…

Pentru cei care-și imaginează că însemnez zilele în calendar cu creionul chimic muiat pe limbă, am doar 3 cuvinte: Firefox, plugin, Quitomzilla.

Halal relevanță

N-am mai scris cam de mult — dar intru periodic să actualizez plugin-urile .

Așa am remarcat ieri că am avut un vizitator aterizat în urma căutării sintagmei din imagine într-un motor de căutare. Din raportul Analytics am aflat că amărîtul căuta și el o pornoacă pe Yahoo și a dat peste blogul meu listat cam la poziția 26 (Kamasutra, cineva?). Cert este că a fost dezamăgit, pentru că, nesatisfăcut, a ieșit imediat . Îl rog să mă ierte!

Întîmplarea mi-a amintit ce citeam acum cîțiva ani în ghidul Google Webmaster guidelines — în vremea cînd începea să mă intereseze arta obscură a S.E.O.-ului — cum că prima și cea mai simplă metodă prin care să-ți asiguri vizibilitate bună pe motoarele de căutare este ”să scrii conținut interesant și relevant pentru subiectul definit de cuvintele cheie vizate”. Se pare că programatorii Yahoo n-au citit ghidul concurenței, ori dacă au făcut-o, au un mod foarte interesant de a calcula relevanța acestui text.

Ce să mai zic? La mai mare… ups, sau mai groasă?!

P.S.: Pe Google, între primele 300 de rezultate returnate de aceeași căutare, nici urmă de link către acest blog. Cred că e cazul să reîncep să citesc despre tehnici S.E.O.… sau să mă apuc de filme porno, mai bine?

Famous Last Words

Trist

Nu cred că mă puteam numi fan Michael Jackson, după nici un fel de definiţie. Am avut perioade în liceu cînd ascultam intens (în special Thriller), dar nu cred să aibă vreo relevanţă, judecînd după faptul că anterior ascultasem şi Madonna (Like a Virgin), ca garnitură la Black Sabbath şi Whitesnake.

Ceea ce nimeni nu poate contesta însă e că M.J. a fost un mare artist, iar o mare parte a vieţii lui, dacă nu cea mai mare, a fost ciudată şi tristă. Pe lista mea a fost întotdeauna alături de Kurt Cobain şi Layne Staley, oameni care aparent au avut tot ce şi-ar putea dori un om (ok, tot ce mi-aş putea dori eu) şi au dat cu piciorul într-un mod imposibil de înţeles.

Nu înţeleg nici de ce a fost supranumit „The King of Pop”, muzica lui fiind în mare parte rock — cel puţin asta este părerea mea. Să fim serioşi, pop cîntă Alifantis şi Socaciu, ce dracu’…

Ascultaţi tributul adus lui M.J. de către un alt mare artist, Chris Cornell, şi spuneţi odată cu mine: „Să-i fie ţărîna uşoară!”

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Se impunea o schimbare

Citește și restul »

Încă o vară

A venit din nou vara în București… pentru mine nu e nici un motiv de bucurie.

În primul rînd pentru că am alergie la polen de iarbă (febra fînului, în limbaj poporan). Așa că de pe la începutul lui mai pînă pe la sfîrșitul lui octombrie trebuie să-mi pompez antihistaminice în draci, altfel sufăr ca un cîine. Ochii lăcrămoși, nasul care curge permanent și strănutul la fiecare 10 secunde n-ar fi așa mari probleme, dar insuficiența respiratorie poate fi de-a dreptul oribilă. Nu e deloc plăcut să nu poți dormi noaptea din cauza senzației de sufocare. Citește și restul »

Blogul a murit, trăiască blogul!

În urmă cu 4 ani dădeam iama cu avînt prin blogosferă, convins că vocea mea e exact ce-i lipsește… așa că mi-am cumpărat un domeniu (istudio.ro), mi-am încropit un server[^1] din diverse resturi adunate de ici-colo, am instalat un WordPress și am început să scriu. Citește și restul »