30 august 2023 | Comentariile sunt închise pentru Că bine zici, frate
As the senior managers weren’t the ones doing the bug investigating, they did what most senior managers do when they need something done—they kept bugging the person actually debugging the code. After all, everyone knows developers will debug problems faster if you pester them for status reports and pointedly lurk outside their office.
Dar cum nu managerii erau cei care investigau problema, au făcut ceea ce
fac majoritatea managerilor atunci cînd vor să se întîmple ceva: l-au bătut la cap pe cel care investiga cu adevărat eroarea. Că doar știe toată lumea: programatorii investighează problemele din cod mai repede dacă-i freci cerîndu-le permanent rapoarte de progres, sau dai tîrcoale în jurul biroului lor.
A fost o coincidență mare că am dat peste articolul ăsta tocmai azi, cînd a trebuit să asist la o scenă penibilă la birou. După ce acum mai bine două luni (cred) au pus o ședință de status specială pentru proiectul ăsta (vezi status reports mai sus), bașca, pe lîngă ședința zilnică, acum au început să întrebe foarte agresiv cînd o să fie gata. Iar cînd colegul pe care a picat de data asta măgăreața (eu am tăcut ca un filozof ce sînt) a dat din colț în colț ca să recunoască, într-un final, că nu știe, managerul cu pricina a făcut spume la gură că ăsta nu e un răspuns acceptabil.
Ca să ilustrez situația printr-o analogie, lucrurile ar sta cam așa:
Cineva a smuls doi zugravi din pat în toiul nopții și i-a dus într-un castel medieval din munți. După ce i-a plimbat, pe întuneric, prin vreo 2-3 încăperi zugrăvite cîndva de alții, a început să le ceară insistent răspuns la întrebarea cît mai durează să termine de spoit restul camerelor din castel. Ba chiar bate din picior, riscînd să-și strice botina fină și glezna grațioasă, că „nu știu” nu e un răspuns acceptabil, trebuie să răspundă cumva, nu-l interesează cum, ca să poată spune și el, la rîndul lui, mai departe.
Acuma, ar fi varianta 1) să minți cu nerușinare – cum ar veni „Doo minute, Turkish!”, sau b) să spui adevărul: n-ai o vedere de ansamblu întrucît codul are niște zeci de mii de linii de cod, e scris cu picioarele de niște diletanți înainte de aterizarea ta în proiect, specificațiile sînt mai mult verbale și mult noroc să-l găsești fix pe Nea Caisă ăla care știe răspunsul corect la una din zecile de chestii ce te blochează în clipa asta, infrastructura clientului e o mare cutie neagră și nimeni nu știe exact cum funcționează, plus managerii care îți stau permanent în coaste ca niște unelte de cizmărie folosite la găurit, DECI N-AI NICI CEA MAI VAGĂ IDEE!
Varianta a doua am încercat-o, de mai multe ori chiar… și n-a ținut. Pentru că, de fapt, adevărul nu e indicat în astfel de situații. Și nici diplomatic. Și-ți mai aduce și evaluări de performanță negative, că ești contra.
Deci, să-i fut pe toți! Măcar de o muie puteau să aranjeze și ei, dacă tot sînt niște lăbari…
13 septembrie 2022 | Comentariile sunt închise pentru Feedback is Fifty…
Cîndva pe la începutul anului, cînd vechea aplicație a încetat să mai funcționeze, am cedat și am instalat „noua” aplicație Edenred, acum denumită stupid MyEdenred®.
Enervat la culme de porcărie, am trecut chiar și peste lenea proverbială și am lăsat un comentariu în App Store:
Just a smidge above awful
3 quarters of the home screen is filled with superfluous eye candy illustrations, and a chatbot widget I would never use. The remaining quarter displays my cards info in impossible to read small font which does not honour the system’s Dynamic Type preference.
On the card’s detail view the only legible thing is the balance sum, the rest of the page uses an even smaller font size than the home screen. Only the last transaction is listed below, the remaining three quarters of the screen being again occupied by a useless illustration.
The only reason I’m giving it a star is because it adapts to the system’s theme (dark or light), unlike the previous application.
Disgraceful and completely user hostile.
Adică:
Doar o idee peste îngrozitoare
3 sferturi din ecranul principal este ocupat de ilustrații frumușele și inutile și de un chat automat pe care nu l-aș folosi vreodată. Sfertul rămas afișează informații despre cardurile mele cu un font atît de mic încît e imposibil de citit, care nu respectă preferința de sistem Dynamic Type.
Pe ecranul cu detaliile cardului singurul lucru lizibil este suma disponibilă, restul paginii folosind un font chiar și mai mic decît ecranul principal. Dedesubt este listată doar ultima tranzacție, restul de 3 sferturi din ecran fiind ocupat, din nou, de o ilustrație fără utilitate.
Singurul motiv pentru care i-am acordat o stea este că se adaptează la tema sistemului (întunecată sau deschisă), spre deosebire de vechea aplicație.
Dizgrațioasă și complet ostilă față de utilizator.
Ei, ce să vezi, țațo? Trei luni mai tîrziu primesc înștiințare de la Apple cum că dezvoltatorul mi-a răspuns la evaluare. Parol, să mă-ngropi! Ia să vedem ce zice dezvoltatoru’…
Developer Response,
Hello! Thanks for the feedback! We are constantly working on improving the performance of our solutions and your feedback is very important to us. Thank you! Edenred Team
Adică:
Răspunsul Dezvoltatorului,
Bună! Mulțumim pentru evaluare! Lucrăm în permanență la îmbunătățirea performanței soluțiilor noastre și evaluarea ta este foarte importantă pentru noi. Mulțumim! Echipa Edenred
Deci au regurgitat o vomă fără substanță pe care, din ce văd, par a o folosi la toate criticile din App Store. Mda, util maxim. Le urez să-și bage feedback-u’ unde și-l bagă profesionista din spotul Money Channel.
05 decembrie 2020 | Comentariile sunt închise pentru YouTube Fucking Music™
Așadar Google, în imensa lui înțelepciune, a decis să arunce la gunoi aplicația Play Music și să o înlocuiască cu una nouă, atașată unui nou serviciu, numită YouTube Music (Google Play Store, Apple App Store).
Ca să fie clar că nu schimbarea în sine este sursa nemulțumirii mele, am să spun din capul locului că Play Music era tîmpițică și urîtă, pe lîngă alte bube neesențiale. Dar era un compromis acceptabil și funcționa binișor pentru ce voiam eu: să ascult muzică achiziționată de pe Google Play Store atunci cînd nu sînt acasă.
Într-o vreme demult apusă îmi copiam muzică pe telefon, dar cum nu încăpea tot ce aș fi vrut, procesul de selecție îmi lua mult prea mult timp, iar la final rămîneam cu prea puțin spațiu de stocare ca să mai pot folosi telefonul și pentru altceva (de exemplu foto sau video), am decis că o aplicație care să facă streaming e o variantă mai bună. În plus, iOS-ul de la Apple este o mizerie totală cînd vine vorba de transfer și administrare multimedia (dar ăsta e subiect pentru altă ocazie).
29 decembrie 2016 | Comentariile sunt închise pentru Windows 10
Pînă azi n-am avut nici timp și nici aplecare să încerc Windows 10. Nici azi nu l-aș fi încercat dacă nu mi-ar fi fost propus upgrade-ul de la Windows 7 Ultimate pe noul laptop al Crenguței (un Lenovo X220 chilipir, dar poate altă dată despre asta).
Cîteva prime impresii rapide:
Urăsc interfața grafică complet albă, e ca o copie de mîna a doua a iOS-ului de la Apple (care nici ăla nu-mi place, nota bene)
Nu poți schimba nici o setare fără să activezi Windows-ul. Pe bune?
Nu poți instala nici o extensie în Edge (am încercat Adblock Plus, prima extensie pe care or instalez în orice browser) fără să ai cont de utilizator la Microsoft. Ăsta a fost momentul în care totul s-a terminat pentru mine. De remarcat că în tot acest timp, Windows Store a descărcat fără știrea mea și fără să mă întrebe 3 jocuri, aplicații pentru Facebook și Tweeter și dracu’ știe mai ce…
Deci adio Windows 10, ești mizerabil și nu vreau să am nimic de-a face cu tine.
27 august 2013 | Comentariile sunt închise pentru Spell check
Cred că băieții care programează TortoiseSVN vor să emuleze Google și își procură dicționarele folosite pentru corectură ortografică de la același butic. Sau tarabă. Dar nu miroase deloc bine…
PS: N-am știut, dar există „pule” și în limba engleză, nu e substantiv plural ci verb, se pronunță piul și înseamnă a plînge, a se văita. Omul cît trăiește învață.
