„Tragedia vieții constă în cele ce mor în inimile și sufletele oamenilor cît ei sînt încă în viață.”Albert Einstein

14 ani

17 aprilie 2017 | Nici un comentariu »

Nu e o măsură prea exactă — cred că am trăit împreună cel puțin 10 ani înainte — dar totuși acum 14 ani am oficializat finalmente relația noastră. Cum a zburat timpul…

Ne-am „petrecut” această aniversare alergînd prin casă (a plouat aproape toată ziua) după maimuțica ce a învățat recent să deschidă ușile și care, pentru că n-a dormit nici o secundă la prînz, a fost destul de frenetică. Mă rog, asta am făcut eu. Crenguța și-a petrecut-o dîrdîind în pat, cu gripă.

Sabina, 16 aprilie 2017

Sabina, 16 aprilie 2017

Categorizat: Noi | Vizualizări: 0

De-ale Sabinei

16 februarie 2017 | Nici un comentariu »
  1. „Beny a futut o dihanie mare care era o libipulă mică” adică „Beny a văzut o dihanie mare care era (de fapt, n.m.) o libelulă mică”
  2. „futuiaș” adică „fluturaș”
  3. „temomandă” adică „telecomandă”
  4. „pîncă” adică „pentru că”

Cînd îmi voi aminti și altele, le voi adăuga aici.

Categorizat: Noi | Etichetat: , | Vizualizări: 2

Premieră

12 decembrie 2016 | Comentariile sunt închise pentru Premieră

Sabina, 4 decembrie 2016 Pentru că în ultimele luni a făcut progrese extraordinare și îi iese vorbitul din ce în ce mai bine, Sabina a mai făcut o descoperire crucială și inevitabilă: minciuna.

Citește și restul »

Categorizat: Noi | Etichetat: , | Vizualizări: 3

Te rog să mă ierți…

15 septembrie 2016 | Comentariile sunt închise pentru Te rog să mă ierți…

…că n-am fost lîngă tine cînd trebuia. Nu e zi în care să nu mă gîndesc la tine și la eșecul meu oribil… Te iubesc, dar nu mai am cum să-ți arăt asta. Niciodată. Iar cînd puteam, probabil că n-am făcut-o destul. Iartă-mă, dacă poți.

Eu nu pot.

Dexter, 16 septembrie 2008

Categorizat: Noi | Etichetat: , , | Vizualizări: 2

Surpriză

05 aprilie 2016 | Comentariile sunt închise pentru Surpriză

Sabina, martie 2016

Ieri Sabina încerca să bea apă din sticla specială pentru copii, care are un fel de biberon de silicon în capac și un tub de plastic înfipt în el la interior. Acel tub pică deseori, în special pentru că are ea grijă să „tortureze” biberonul în toate felurile.

Așa s-a întîmplat și de data asta, moment în care Sabina mi-a întins sticla cu un „ă” prelung, cu cealaltă mînă făcînd gestul foarte sugestiv de deșurubare deasupra capacului!

Categorizat: Noi | Etichetat: | Vizualizări: 4

Ce dracu’ e de neînțeles?!

21 ianuarie 2016 | Comentariile sunt închise pentru Ce dracu’ e de neînțeles?!

Pentru a doua oară de cînd a murit Dexter, aud de la cineva de la care aveam oarece pretenții că nu înțelege de ce sînt distrus din cauza asta…

Primul a fost tata, care mi-a spus că el n-a plîns-o nici pe maică-sa. Lăsînd la o parte teribilismul pe care-l cunosc foarte bine și l-am moștenit, sau impulsul irezistibil de a da pe gură lucruri negîndite cu adevărat, pe care de asemenea l-am moștenit, nu cred că-l va mai detrona cineva vreodată din poziția de campion absolut al lucrurilor cele mai nepotrivite spuse în cele mai nepotrivite momente.

Dar poate că deficiența e la mine, pentru că eu nu înțeleg ce e de neînțeles! E așa greu de conceput că cineva poate să iubească o altă ființă? Are vreo importanță că ființa aia are 4 picioare și blană? E atît de greu de imaginat oroarea de a asista neputincios cum ființa iubită se stinge sub ochii tăi?

Fericiți sînt cei care n-au trecut prin așa ceva. Și le doresc să nici nu treacă vreodată. Mă întreb însă dacă oamenii ăștia nu înțeleg din cauză că sînt pur și simplu incapabili să iubească, sau doar incapabili să empatizeze cu altcineva.

Oricare ar fi explicația, luați aminte la mine: cînd cineva spune că suferă foarte rău, oricare ar fi motivul și oricît de neîntemeiat ar putea părea, NU AJUTĂ DELOC să i se spună că e o prostie!

Din contră, aș zice.

Categorizat: Bălmăjeli, Noi | Etichetat: , , , , | Vizualizări: 13

Cornelia

28 octombrie 2015 | Comentariile sunt închise pentru Cornelia

Soția vărului meu și nașa fetiței noastre a încetat din viață pe 11 octombrie, în urma unui stop cardio-respirator. Diagnosticată de numai 2 luni cu adenocarcinom (cancer pancreatic) stadiul IV, făcuse prima cură cu citostatice cu numai cîteva zile înainte.

Astăzi ar fi împlinit 44 de ani…

Cornelia și Mălin la botezul Sabinei, martie 2015

Categorizat: Noi | Etichetat: | Vizualizări: 7

Să ne trăiască rățușca…

30 septembrie 2015 | Comentariile sunt închise pentru Să ne trăiască rățușca…

… pentru că astăzi împlinește 1 an!

A fost mai greu dar și mult mai frumos decît ne puteam imagina vreodată. Te iubim și îți mulțumim că exiști. Așteptăm cu nerăbdare primii pași și primele conversații .

Sabina la 1 an (fără 19 zile - 11 septembrie 2015)

Categorizat: Noi | Etichetat: , | Vizualizări: 7

Un an

15 septembrie 2015 | Comentariile sunt închise pentru Un an

Ar fi trebuit să fie un an al bucuriei. Și a fost, dar printre perioade de durere, de furie, de neputință…

Îmi este foarte dor de tine. Te rog să mă ierți că ți-am greșit atît de rău.


Dexter, 30 august 2005

Categorizat: Noi | Etichetat: , | Vizualizări: 8

Opt luni

15 mai 2015 | Comentariile sunt închise pentru Opt luni

Nu trece zi în care să nu ne gîndim la tine și în care să nu simțim hăul pe care durerea și dorul îl cască în noi…

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

August 2008

August 2008

You Don’t Know What Love Is

Muzică: Gene DePaul, versuri: Don Raye

You don’t know what love is
Until you’ve learned the meaning of the blues
Until you’ve loved a love you’ve had to lose.
[You don’t know what love is]

You don’t know how lips hurt
Until you’ve kissed and had to pay the cost
Until you’ve flipped your heart and you have lost
How can you know what love is?

Do you know how a lost heart fears
The thought of reminiscing
And how lips that taste of tears
Lose their taste for kissing?

You don’t know how hearts burn
For love that cannot live yet never dies
Until you’ve faced each dawn with sleepless eyes
How can you know?

Categorizat: Noi | Etichetat: , | Vizualizări: 6

Ba p-a mă-tii…

03 martie 2015 | Comentariile sunt închise pentru Ba p-a mă-tii…

Cine a zis că timpul le rezolvă pe toate a fost un cretin.

În curînd se fac 6 luni de cînd a murit Dexter și nu e deloc mai ușor. Din contră. La început eram pur și simplu stupefiat de durere, mintea mea nu reușea să cuprindă grozăvia lucrului care tocmai se întîmplase; dar de atunci am avut timp să mă gîndesc la o mie de lucruri în o mie de feluri diferite. Și nu e deloc mai bine.

Citește și restul »

Categorizat: Delir nocturn, Noi | Etichetat: , , , | Vizualizări: 12

Dexter

11 noiembrie 2014 | Comentariile sunt închise pentru Dexter

11 noiembrie 2003 — 15 septembrie 2014

Citește și restul »

Categorizat: Noi | Etichetat: , , , | Vizualizări: 36

Sabina

30 septembrie 2014 | 6 comentarii »

Sabina strigă „Hello world”!

Sabina

Sabina

Sabina

Sabina

Categorizat: Noi | Vizualizări: 184

Ne pregătim

30 septembrie 2014 | Comentariile sunt închise pentru Ne pregătim

În Băneasa la Regina Maria, pentru ziua cea mare.

Iar mă vor strînge papucii...

Emoții

Categorizat: Noi | Etichetat: , , , , | Vizualizări: 20

Rhodos

24 iunie 2013 | 1 comentariu »

Rhodos

Rhodos

Rhodos

Recunosc că nu e cel mai rău loc în care aș putea fi acum… Iar faptul că scriu chiar de pe plaja din imagini nu este tocmai un dezavantaj .

Categorizat: Noi | Etichetat: , , , , , | Vizualizări: 6

Fără titlu

08 februarie 2013 | Comentariile sunt închise pentru Fără titlu

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

 

Combinația întîmplătoare a melodiei ăsteia în playlist cu imaginea asta de fundal pe ecran a fost mult prea mult pentru puterea mea de stăpînire… Doamne, l-am privit cum moare și n-am putut să fac nimic… de ce?!

Categorizat: Bălmăjeli, Noi | Etichetat: , | Vizualizări: 11

Fără sens

28 ianuarie 2013 | 6 comentarii »

De fiecare dată cînd închid ochii, Moșu moare din nou. Și moare din nou de fiecare dată cînd deschid ochii. De fiecare dată cînd tresar din somn în mijlocul nopții pentru că mi s-a părut că aud un lătrat disperat, Moșu moare din nou.

Și din nou trupul lui firav e scuturat de convulsii pe gresia rece a terasei din spatele casei. E din nou întins pe-o parte în băltoaca de salivă și fecale, și din nou ochii lui goi rămîn orbi și pierduți cînd mă aplec tremurînd deasupra lui. Plîng și strig; nu sînt vorbe, sînt gemete. Și toate rămîn fără ecou, ochii lui triști rămîn pierduți și imobili.

Cînd m-a strigat Crenguța de jos că lui Moșu îi este rău, stăteam în pat la televizor. Abia terminasem micul dejun și leneveam, n-aveam chef să mă dau jos. Am tras în grabă niște pantaloni pe mine și am fugit pe scări. Pentru o clipă mi-a trecut prin fața ochilor imaginea cîinilor otrăviți pe care i-am privit murind pe marginea drumului. Am alungat-o, nu puteam, nu voiam să cred că Moșu poate păți asta. Speram că s-a înecat cu un os, cu o bucată de cîrpă din preșurile pe care le sfîșiau cu o plăcere sadică, că s-a lovit, orice, numai asta nu…

Dar ajung jos și-l văd. Și toate speranțele se năruiesc. Sunetul respirației lui horcăite parcă-mi smulge aerul din plămîni, parcă-mi strînge creierul între pietre de moară și mi-l stoarce încet de orice gînd rațional. Fugim la sertarul cu medicamente să scoatem trusa de urgență pregătită pentru astfel de situații: seringi și fiole de fenobarbital. Crenguța desface fiolele în timp ce eu încerc în zadar să trag lichidul uleios în seringă. Mîinile îmi tremură înfiorător, acul se îndoaie și scîrțîie strident frecîndu-se de pereții fiolei, pistonul alunecă pînă spre capătul cursei și revine imediat ce îi dau drumul, fără ca seringa să se umple. Nu înțeleg ce se întîmplă, am senzația că nu mi se mișcă degetele deși eu le ordon să se miște, ca într-un coșmar. Abia văd printre lacrimi, obiectele se curbează, se unduiesc în lumina refractată. Secundele sînt niște rîme uriașe, se tîrăsc slinoase în jurul nostru înfundîndu-ne urechile; deși totul pare ireal de lent, totul e în mod paradoxal accelerat pînă la paroxism. Încercăm să ne grăbim dar parcă ne mișcăm mai încet decît oricînd. Îmi simt stomacul în gît, gata să-și verse conținutul în orice secundă peste mîinile palide pe care nu le recunosc, peste ambalajele de seringă împrăștiate pe jos, peste pungi și fiole și cioburi.

Smulg acul și îndes ștuțul bont al seringii în gîtul fiolei. Intră doar parțial, deși sticla crapă și scrîșnește cînd cedează în jurul degetelor mele. Dar în sfîrșit reușesc să trag lichidul gălbui, chiar dacă o parte mi se scurge pe degete. Fixez acul la loc și fug la Moșu. I-l înfig cu putere în coapsă și apăs pistonul. Știu că cel mai bine ar fi să-l injectez intravenos, dar nu cred că sînt capabil să nimeresc o venă, în nici un caz acum. Trebuie să-l injectez intramuscular. Apăs pistonul care opune rezistență, nu se mișcă. „De ce nu intră?!” strig, nici nu știu dacă răgetul care-mi iese din gîtlej și din gura strîmbă seamănă a voce umană sau nu. Sau dacă scot cu adevărat vreun sunet, ori tot zgomotul ăla e numai în mintea mea.

Nu știu ce se întîmplă cu seringa după ce reușesc totuși să o golesc. Poate i-am dat-o Crenguței. Apuc o bucată de prelată aflată la îndemînă și îl întind pe ea, încercînd să-l mișc cît mai blînd cu putință. Apucăm amîndoi de marginile prelatei și-l purtăm pe scări în sus, spre singura încăpere fără geamuri a casei, un dressing de la etaj. Încercăm să-l punem la adăpost de orice stimuli care i-ar putea declanșa și agrava spasmele musculare provocate de otravă.

Mă reped apoi din nou pe scări în jos, smulg o haină din cuier și plec în trombă spre Ghermănești, satul vecin, unde văzusem recent un indicator către un cabinet veterinar. Nu știam cu exactitate unde se află, nu știam dacă găsesc pe cineva acolo sau nu, dar trebuia să fac ceva, orice. Nimeresc totuși repede și găsesc chiar și un medic. Îi explic situația cît de coerent pot (probabil nu foarte), și-l rog să vină repede. Simt că înnebunesc cînd îmi spune că nu poate, că trebuie să intre imediat într-o operație și că trebuie să aduc eu cîinele la cabinet! Am nevoie de un efort supraomenesc să îmi înfrîng impulsul de a striga la el cît mă țin plămînii și de a-l da cu capul de pereți. Îl implor să vină cu mine, că îl aduc eu înapoi în 5-10 minute, numai să vină!

După cîteva secunde agonizante în care cîntărește situația, acceptă și ne urcăm în mașină. Nu știu cînd ajungem, nu știu ce se petrece pe drum. Aș vrea să pot apăsa mai tare pedala de accelerație, dar cred că am deja mult peste viteza legală. Nu-mi pasă, mi-e teamă doar să nu-l sperii pe medic atît de tare încît să-mi ceară să-l las să coboare. Dar ajungem. Îl îndrum spre dressing și apoi i-o iau înainte, sărind cîte 3 trepte. În genunchi, Crenguța încearcă să-i șteagă Moșului valurile de salivă vîscoasă care i se scurg din gura căscată și îi scaldă capul sprijinit pe podea. O trag într-o parte ca să-l lăsăm pe medic să se apropie. Se apleacă asupra lui, îi ridică buza și-i inspectează gingiile cu aspect nenantural, pămîntii.

— Nu se mai poate face nimic, e prea tîrziu, zice.

Insistăm. Îl implorăm să-i facă ceva, orice. Nu mă rog pentru că nu cred în dumnezeu, dar la dracu’, gîndurile care-mi bîzîie prin cap seamănă cu o rugăciune. Nu știu pe cine implor, dar avem nevoie de o minune! Urmărim amîndoi ca hipnotizați ritualul despachetării seringii, ridicarea flaconului răsturnat cu gura în jos, înfigerea acului de jos în sus prin dopul de cauciuc.

— Gata, s-a dus, zice după ce se apleacă pentru a doua oară peste el.

Abia atunci devin conștient de liniștea din jurul nostru. Răsuflarea lui greoaie și șuierătoare, rărită mult față de cum era înainte de plecarea mea, s-a oprit. Crenguța se întoarce cu spatele și izbucnește în plîns, umerii i se scutură violent și aș vrea să pot face ceva, să pot zice ceva care să aibă un minim de sens în toată nenorocirea asta fără nici un sens. Dar nu pot. Trebuie să-l duc pe medic înapoi la cabinet.

Mă întorc și mă așez în genunchi lîngă Moșu. Îl mîngîi și îl rog în gînd să se trezească, gluma asta tîmpită a durat deja prea mult. Îi simt coastele prin blana un pic aspră. Pieptul lui e cald, dar imobil. Crenguța plînge în hohote și se uită disperată spre mine, spunîndu-mi că nu reușește să-i închidă ochii. Așteaptă o soluție de la mine? Nu știu ce să spun, ce să fac. Are vreo importanță că nu are ochii închiși? Există ceva în lumea asta oribilă care are o cît de mică importanță?

Categorizat: Noi | Etichetat: , , | Vizualizări: 17

O viață de cîine

07 ianuarie 2013 | Comentariile sunt închise pentru O viață de cîine

422 zile: 10 noiembrie 2011 — 4 ianuarie 2013 Citește și restul »

Categorizat: Noi | Etichetat: , , | Vizualizări: 95

Moșu

06 ianuarie 2013 | Comentariile sunt închise pentru Moșu

Moșu

Îți mulțumim pentru multele clipe minunate pe care ni le-ai dăruit în scurta ta trecere prin viața noastră.

Îți mulțumim pentru „cîntecele” cu care ne întîmpinai de fiecare dată cînd ieșeam pe ușă.

Îți mulțumim pentru felul în care acompaniai cu urlet de lup sirenele ambulanțelor.

Îți mulțumim pentru toate pozițiile contorsionate în care dormeai, cu capul pe cîte o treaptă sau cu codița atîrnată afară din cușcă.

Îți mulțumim pentru durerea asta sfîșietoare pe care o simțim de cînd nu mai ești, înseamnă că noi încă nu ne-am pierdut umanitatea.

Îți mulțumim pentru tot.

Și te rugăm să ne ierți pentru numele neinspirat pe care ți l-am dat.

Și mai ales te rugăm să ne ierți pentru că n-am fost capabili să te apărăm de aceste maimuțe necugetătoare care cred că au dreptul să decidă asupra vieții oricărei creaturi, de parcă s-ar trage de șireturi cu dumnezeu.

Te iubim și ne este dor de tine.

Categorizat: Noi | Etichetat: | Vizualizări: 14

Nouă ani

17 aprilie 2012 | Comentariile sunt închise pentru Nouă ani

De căsnicie. Azi. Happy Anniversary!

Get the Flash Player to see this content.

P.S.: „Mulțumită” conexiunii ADSL de tot rahatul, n-am putut pune versiunea hidef (chiar și asta merge destul de prost și se mai poticnește din cînd în cînd). O găsiți pe Youtube:
Since I’ve Been Loving You – Jimmy Page & Robert Plant

Categorizat: Noi | Etichetat: , | Vizualizări: 7

Portret de inventator

27 martie 2012 | Comentariile sunt închise pentru Portret de inventator

Ralph Baer, inventatorul primei console de jocuri video, a împlinit luna asta 90 de ani. La mulți ani!

Via Ironic Sans

Am avut la un moment dat un televizor alb/negru (din păcate nu-mi aduc aminte numele sau modelul, posibil un Sport1) care avea încorporată o clonă de Pong. La capătul a 2 cabluri lungi erau atașate niște potențiometre, prin răsucirea cărora se putea controla mișcarea paletelor pe ecran. Jucam ore în șir cu tata, chiar și cînd potențiometrele paradite făceau ca mișcările paletelor să fie sacadate și imprevizibile. Sînt ultimele mele amintiri cu tata într-o activitate de familie, nu mult după aia a urmat divorțul și s-a dus dracului tot.

Deci mulțumesc Ralph Baer! Fără să știi (și fără să știu), ai un loc foarte special în sufletul meu.

David Friedman, autorul interviului, povestește:

La un moment dat în timpul interviului și-a exprimat frustrarea că în zilele noastre copiii nu mai citesc pentru că sînt prea ocupați să se joace cu smartphone-urile lor. Așa că l-am întrebat dacă e de părere că puștii joacă prea multe jocuri. A deschis cumva din greșeală o cutie a Pandorei cu invenția lui? Răspunsul lui:

Da. Un pic da. Dar eu am crezut că vin cu un joc de familie. Dacă stai să te gîndești un moment, ce e jocul de ping pong? Nu poți juca ping pong singur. A fost conceput să fie jucat de doi oameni. Și am avut și versiuni pentru 4 mîini ale jocurilor de ping pong și hockey încă de la început. Întotdeauna l-am considerat un joc de familie. Și apoi a cam degenerat într-o chestie pentru un singur jucător la care eu nu m-am gîndit niciodată.


  1. Între timp am vorbit cu tata și am aflat că televizorul se numea „Olt” și era complet alb, ca un costum de chelner. Nici unul din noi nu ne aminteam numele, dar ne-a salvat văru’ Mălin. Nu pot decît să mă întreb ca Bundy: dacă a ținut minte asta, oare ce a uitat?!  

Categorizat: Aiurea pe net, Bălmăjeli, Noi | Etichetat: , , , , | Vizualizări: 7

Pare cunoscut…

23 martie 2012 | Comentariile sunt închise pentru Pare cunoscut…

Părinți divorțați, copii chinuiți

Și atît de adevărat.

Via cagle.com. Caricatură de Jiho / Cagle Cartoons.

Categorizat: Aiurea pe net, Bălmăjeli, Noi | Etichetat: , , | Vizualizări: 1

Re-me-neu’

03 mai 2011 | 2 comentarii »

Get the Flash Player to see this content.

Două săptămîni – și vreo 10 milioane – după vizita la urgență am lămurit misterul: n-am nimic în cap!

Citește și restul »

Categorizat: Bălmăjeli, Noi | Etichetat: , , , , , | Vizualizări: 15

Fără cafea

13 aprilie 2011 | Comentariile sunt închise pentru Fără cafea

Astăzi e a doua zi fără nici un strop de cafea sau pepsi. E greu. Aseară la ora 10 eram zombie, abia-mi țineam ochii deschiși și făceam eforturi să vorbesc coerent. Astăzi e chiar mai rău, la ora 11 ziua îmi pică capul pe masă la birou. It’s not looking good.

Categorizat: Bălmăjeli, Noi | Etichetat: , | Vizualizări: 2

La urgență

12 aprilie 2011 | Comentariile sunt închise pentru La urgență

Noaptea trecută pe la ora 1 am ajuns prima dată în viață – sper că și ultima -, la camera de gardă a Spitalului Universitar de Urgență (fost Municipal).

În jur de ora 21:30, din senin și fără nici un avertisment, m-a pocnit o durere de cap fenomenală care m-a făcut să mă tăvălesc pe jos și să încerc să-mi smulg capul de pe umeri cu mîinile goale. Propria inimă îmi era dușman, la fiecare bătaie îmi trimitea o sferă de lavă incandescentă care-mi pornea din ceafă și mi se spărgea în creștet, radiind apoi prin toată țeasta și zdrobindu-mi urmele (oricum vagi) de rațiune. Îmi strîgeam capul în pumni pentru că aveam literalmente senzația că e nevoie să-mi proptesc oasele craniului împotriva forței din interior, care amenința să mi le înmoaie și apoi să le împrăștie cu tot cu creieri pe podea. După o vreme n-am mai îndrăznit nici să deschid ochii prea des, de teamă că-mi vor sări din orbite cu un sunec sec de dop de plută ieftină smuls cu forța din gîtul unei sticle de vin acru.

Citește și restul »

Categorizat: Noi | Etichetat: , , , , | Vizualizări: 20

Trei suflete

01 martie 2011 | Comentariile sunt închise pentru Trei suflete

Luni 21 februarie, chiar de ziua ei, Sabina a ajuns acasă și a deschis poarta ca să poată intra cu mașina în curte. Bobiță, un maidanez al naibii de simpatic pe care-l salvase în urmă cu cîteva luni de pe stradă și-i „reparase” fractura deschisă de la unul din picioare, a ieșit ca de obicei din curte să tragă o raită prin împrejurimi.

Trei suflete

Citește și restul »

Categorizat: Noi, Românisme | Etichetat: , , , , , , , | Vizualizări: 19

Vești mari

13 august 2010 | 5 comentarii »

Lipsa totală de activitate din ultima vreme trebuie pusă numai într-o oarecare măsură pe seama lenei mele proverbiale. Ultimele aproximativ trei săptămîni au dus la cea mai impulsivă și – aparent – nebunească hotărîre din viața noastră de pînă acum: în data (istorică) de 10 august 2010 ne-am cumpărat casă la țară, la 30km de București!

Căsuța noastră

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Citește și restul »

Categorizat: Noi | Vizualizări: 57

Dianne Reeves

17 mai 2010 | Comentariile sunt închise pentru Dianne Reeves

Get the Flash Player to see this content.

Dacă în seara zilei de 9 mai n-ați fost la Sala Palatului, atunci puteți să mă credeți pe cuvînt: ați pierdut un mare spectacol oferit de Dianne Reeves și trupa ei.

A fost o seară memorabilă, iar Crenguța a decis că cel mai frumos cadou de ziua ei ar fi s-o repetăm și pe 7 iulie la Poreč în Croația, la Valamar Jazz Festival.

Vom fi deci gruppies pentru Dianne, abia așteptăm!

Categorizat: Muzică, Noi | Etichetat: , , , , , | Vizualizări: 7

Hell Dog

03 mai 2010 | 2 comentarii »

Dee Dee, a dog from hell

Citește și restul »

Categorizat: Bălmăjeli, Noi | Etichetat: , , , | Vizualizări: 38

7 ani

19 aprilie 2010 | 4 comentarii »

Nu, nu e vorba de Șapte ani în Tibet, nici de șapte ani de ghinion, ci de ceva oarecum la mijloc: șapte ani de căsnicie împliniți sîmbătă, 17 aprilie.

Fiecare-și duce crucea.
În ciuda unui cuier care s-a încăpățînat să-i răsară din cap Crenguței în multe fotografii, de fiecare dată dînd impresia unei cruci, nu ne-am lăsat acaparați de extazul mistic și n-am făcut cununia religioasă (încă).

Obligatoria trecere peste prag. Crenguța a scăpat fără cucuie!
Dintr-o pornire tradiționalistă de neînțeles, am ținut să o trec pragul în brațe. Nu s-a ales cu nici un cucui, și nici nu m-am împiedicat, surprinzător!

Sfîntul Nectarie e cu noi!
Iar cadourile au fost pe măsură, dacă ar fi să menționăm doar: o icoană naivă pe sticlă reprezentîndu-l pe sfîntul Nectarie… (ok, recunosc, nu știu pe cine reprezintă, dar o să revin cu clarificări )

Să curgă rîuri de fasole cu ciolan!
… și o oală sub presiune, pentru fericirea veșnică a burților noastre ghiftuite cu fasole! Amin!

Happy Anniversary, dear!

P.S.: Fotografiile arată foarte bine, faza cu vigneta și cu virarea în sepia e doar ca să ascundă faptul că scannerul meu e foarte, foarte handicapat…

Categorizat: Noi | Etichetat: , , | Vizualizări: 46

Un boșorog

29 decembrie 2009 | 1 comentariu »

În ajunul Crăciunului, cînd mă întorceam de la cumpărături — tocmai aflasem că mama ar vrea să-și cumpere cuptor cu microunde, așa că am hotărît să i-l facem noi cadou —, m-am aplecat să pun cutia jos și gata, nu m-am mai putut ridica decît schimonosindu-mă de durere.

Nu știu ce s-a întîmplat, în cel mai bun caz o problemă musculară, în cel mai rău un disc deplasat. Cert este că de atunci mă ung aproape fără oprire cu Finalgon, un unguent care ustură ca dracu’, și încă nu am scăpat de durerile ucigătoare. Dar funcționez. Cu greu, și mai mult așezat, sau țeapăn ca un par dacă stau în picioare, dar funcționez. Sau ce fac eu zilele astea inutile, frustrante și depresive…

Categorizat: Bălmăjeli, Noi | Etichetat: , | Vizualizări: 58

La mulți ani, Ancuța!

23 decembrie 2009 | 5 comentarii »

Dragă surioară, să fii sănătoasă și fericită! Restul sînt detalii…

Semnat,
Big Brother

P.S.: N-am avut cum să-ți activez roamingul (pe care nu înțeleg de ce nu-l lași activat, că nu te costă nimic), dar dacă intri pe site la Vodafone și-ți faci cont, ți-l poți activa tu singură. Baftă.

P.P.S.: Am înțeles de ce ți-ai dezactivat roamingul, că la Sighetul Marmației ți se conecta automat la un operator de telefonie din Ucraina. Soluția mai simplă era să pui telefonul pe selecție manuală a operatorului, în felul ăsta nu mai ai surprize.

Categorizat: Noi | Etichetat: , , | Vizualizări: 75

Stafii

08 noiembrie 2009 | Comentariile sunt închise pentru Stafii

Am început să scriu articolul ăsta pe 22 iunie și l-am terminat după mai mult de 4 luni, pe 14 noiembrie. Am decis să-l public însă cu data de 8 noiembrie 2009, data la care bunica mea împlinea 90 de ani.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Sîmbătă (20 iunie) am fost la Buzău. De fiecare dată cînd ajung acolo mă simt de parcă cineva m-ar fi încuiat în dulapul cu shelete, aruncîndu-mă apoi într-un malaxor gigantic, violent și implacabil.

Nu e doar aerul prăfuit și provincial al orașului — oraș de borfași și de curve, cum spune prietenul meu George. S-au schimbat multe în cei 15 ani de cînd am plecat, dar nu suficiente încît o plimbare să nu-mi provoace avalanșe de amintiri din copilăria zbuciumată de acolo.

Citește și restul »

Categorizat: Bălmăjeli, Noi | Etichetat: , , | Vizualizări: 115

O Crenguţă cu 35 de flori

09 iulie 2009 | Comentariile sunt închise pentru O Crenguţă cu 35 de flori

Crenguţa împlineşte azi 35 de ani. La mulţi ani!

La mulţi ani, iubito! (Te rog să remarci: n-am zis iubiţel, da? )

Categorizat: Noi | Etichetat: , | Vizualizări: 80