Vă rugăm insistent să vă duceți dracului

Ca de obicei, orice contact cu instituțiile statului din țara pulii înseamnă cozi, nervi, batjocură. Astăzi am fost să plătesc contribuția la sănătate și m-am enervat imediat cum am ajuns acolo, observînd afișele lipite în mai multe locuri:

VĂ RUGĂM INSISTENT SĂ APROXIMAȚI CÂT MAI CORECT NUMĂRUL PERSOANELOR CARE AȘTEAPTĂ ÎNAINTEA DVS. ȘI TIMPUL DE SOLUȚIONARE /PERSOANĂ.

ÎN ACEST FEL VOM EVITA DISCUȚIILE INUTILE DE LA SFÂRȘITUL PROGRAMULUI DE LUCRU CU PUBLICUL.

PROGRAMUL DE LUCRU CU PUBLICUL CUNOSCUT DE DVS. SE RESPECTĂ FĂRĂ EXCEPȚII.

Adică ne roagă insistent și agramat — cum bine preciza un anonim care tăiase cu pixul pe afiș cuvintele „cât mai” și scrisese deasupra: „Corect nu are grad de comparație. Măriți programul!” — să nu-i mai enervăm, pe banii noștri, și după programul lor de căcat, făcut fără urmă de respect pentru programul nostru, al tututor celorlalți care nu avem norocul de a fi bugetari.

Mă opresc aici, dar îi rog și eu să mai citească o dată titlul.

Mînca-i-aș ciocu’ succesurili ei de dășteaptă…

Aflu de la Victor Roncea (via Ciutacu) că don’șoara Băsescu se umple de succesuri chiar și la ăia cu varza lor oribilă, la Bruxelles. Micuța a fost aleasă vicepreședinte a Comisiei Parlamentare pentru Petiții a Parlamentului European.

Am verificat, e pe bune! Na, ‘rați ai dreacu’ dă cîrtitori, să mai zică vreunu’ că nu e competentă, micuța…

Prostie sau disperare?

Premise:

Un angajator, lipsit chiar și de minimul bun simț de a-și declina identitatea, afișează un post disponibil pe un site cunoscut de recrutare.

Anunțul nu conține nici un fel de informații referitoare la cerințe, doar un titlu care ar putea însemna orice. Nu se precizează studii sau calificări necesare, nu se precizează domeniul, se știe doar că e tehnic.

Rezultat:

În prima zi de la publicarea anunțului, 287 (!!) de persoane se bulucesc să-și trimită CV-ul și să candideze pentru acest post.

Concluzie:

Oamenii ăștia sînt ori foarte proști, ori de-a dreptul disperați. Nu reușesc să mă decid care variantă. Sau chiar ambele, în proporții egale.

Să-mi explice și mie cineva…

… ce vor angajatorii ăștia de la mine.

Văzute pe bestjobs.ro. Nici un animal n-a fost rănit în timpul producerii acestor capturi de ecran, deși mie mi-ar fi putut bubui capul în orice clipă.

Reparație de top

A mai venit și Ancuța prin țară după o lipsă de mai mult de 6 luni și i-am împrumutat Matizul, care oricum zăcea în fața casei de ceva vreme, de cînd eu și Crenguța ne deplasăm cu o singură mașină încercînd să mai scădem cheltuielile (nu, nu sîntem ecologiști de paradă).

Și m-a sunat panicată a doua zi să mă întrebe dacă știu că aerul condiționat face ca tractorul. Știam că ventilatorul e destul de zgomotos, poveste veche de vreo 2 ani de cînd bănuiam că a intrat o frunză sau cine știe ce alt gunoi acolo, dar am crezut că e ea mai sensibilă și exagerează gravitatea problemei, așa că n-am dat mare importanță. I-am zis să folosească ventilatorul pe turația minimă și a rămas că mă voi uita cînd mi-o aduce înapoi.

Citește și restul »

Trei suflete

Luni 21 februarie, chiar de ziua ei, Sabina a ajuns acasă și a deschis poarta ca să poată intra cu mașina în curte. Bobiță, un maidanez al naibii de simpatic pe care-l salvase în urmă cu cîteva luni de pe stradă și-i „reparase” fractura deschisă de la unul din picioare, a ieșit ca de obicei din curte să tragă o raită prin împrejurimi.

Citește și restul »

Românii au talent. Căcălău.

Iar Ciutacu sintetizează, ca de obicei genial și colorat, toată mega-producția de căcat a PRO TV-ului:

Oamenii [de la PRO TV, n.m.] au obiective de business şi se chinuie să le îndeplinească. Aşa că, după ce analizează cercetările de piaţă, se adaptează perfect mediului căruia i se adresează. Locuitorii spaţiului geografic unde dansatul la bară e virtute, la fel ca şi pricopseala financiară pe bază de cur, rezonează, de regulă, la grobianism, hăhăituri, ţigăneală şi emoţii patetice. Pe care maşinăria infernală din Pache Protopopescu i le oferă, cu talent şi mult profesionalism, pe rând ori sub formă de mix, pe tavă, îmbrăcându-le într-un PR inteligent dozat, costisitor şi, după părerea mea, iresponsabil.Majoritatea foştilor zimbri, astăzi boi – ciutacu.ro 

Am oarecari îndoieli în legătură cu „inteligența” PR-ului protevist, dar poate Ciutacu, fiind „dîn branșă”, știe mai bine. Dați-mi voie totuși să fredonez împreună cu Andrieș: „de-aia nu mă uit la PRO TV”. Că nu mă uit. Niciodată.

Fredonați și voi. Audiție plăcută.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Futeți mai mult și vorbiți mai puțin

Privind, cu nostalgia gunoierului împlinit, spre rahatul în care se scufundă ţara, a realizat Prigoana că două chestii trebuiesc legiuite în România: fututul şi pumnul în gură.

“«activitatea cu caracter sexual autorizată» (ACSA) desemnează activitatea cu caracter sexual derulată de persoana care deţine autorizarea legală, desfăşurată în baza unei înţelegeri între părţi şi recompensată cu o plată dinainte stabilită. ACSA presupune servicii specifice relaţiilor normale dintre cele două sexe, cu asigurarea respectării regulilor de igienă şi discreţie.”

Şi adică noi ăştia care nu mergem la curve, desfăşurăm activităţi cu caracter sexual neautorizate? Moshe & Mordechai blog

Și ca să parafrazez un comentariu de la sursă: PFA devine „Persoană Futută Autorizat”. Genial.

Hai să-ț’ dau cultură, neamule!

28 aprilie 2010, centrul Bucureștiului, capitală (chipurile) europeană. Norul de fum înecăcios de mici se întinde peste oameni, mașini și clădiri, pornind din curtea Palatului Suțu și plutind alene spre statuile de la Universitate.

Citește și restul »

Citatul săptămînii

E trist să constaţi, la sărăcia care vine, câtă sărăcie în cap au cei care stau la coadă să ne salveze.Lelia Munteanu

Ghinion de neșansă

Conform site-ului Gîndul.info în momentul ăsta sînt 30.000 (pînă am terminat io de scris au lăsat-o mai moale, la 20.000) de oameni în Piața Victoriei, adunați să le spună celor care ne conduc cam ce zice și poza asta circulată în draci pe email, evident trucată dar simpatică:

Ei bine, întîmplarea dracului: la hotelul la care ținem noi cursurile, compania de cablu are probleme „tehnice” (la naiba, în puii mei ) tocmai cu televiziunile de știri, Realitatea TV și Antena 3, afișînd în loc un mesaj foarte grăitor, ceva de genul „subscripție expirată, vă rugăm contactați relații clienți” ! Futu-i ceapa mă-sii, cum expirară nenorocitele tocmai în zi de protest!

Evident, televiziunea națională are subiecte mult mai interesante decît ce se întîmplă acum în țară, cum ar fi, de exemplu, un documentar despre India sau veșnicul și înălțătorul „Tezaur folcloric”.

Deci dormiți liniștiți, Securitatea e cu noi! Și rușine instigatorilor din piață și de la ziarele mogulilor, care nu înțeleg cum cîrmaciul nu mai poate închide ochiu’ noaptea de grija poporului și a măsurilor draconice cerute de bau-baul de la FMI… numa’ oamini răi, dom’le…

Agasat

De azi am acest mesaj lipit pe cutia poștală.

Sînt din ce în ce mai agasat de tonele de maculatură care ne sînt permanent îndesate în cutia poștală. Acest spam primitiv și poluator pare chiar mai rău decît cel electronic, măcar dacă te gîndești la săracii copaci care au trebuit să moară ca să-și poată tipări „capitaliștii” autohtoni mesajele libidinoase pe leșurile lor. Iar inbox-ul programului de e-mail îl pot curăța dintr-un click, stînd în pielea goală la mine-n casă.

Și ca să fie garnitura completă, numărul apartamentului meu, 12, pare să fie ideal pentru format în viteză pe tastatura interfonului de la intrare, așa că de cele mai multe ori sînt trezit din somn sîmbăta dimineața de cîte un cretin care vrea să-mi umple cutia poștală cu gunoi și „mă roagă” să-i dau drumul înăuntru.

Citește și restul »

Lătrînd la lună

Ca de obicei, Ciutacu pune punctul pe un i pe care marea majoritate a lătrăilor televizați îl ocolesc, ignoră, sau ascund pur și simplu:

„Ca iubitor şi posesor (deja istoric) de animal(e) de casă, parcă mi s-ar rupe inima să văd că-i bagă la gaz pe lătrători. Dar la fel mi se rupe când îi văd că se devorează unii pe alţii în aşa-zisele adăposturi ale municipalităţilor. Strict economic, şi hingherii, şi mâncarea, şi gazul (ne) costă. Dar (ca om, nu câine) nu pot să nu remarc că, spre exemplu, în privinţa dezbaterii ideii de închidere a Spitalului CF 2, n-am auzit să se spargă poporul suveran în două. Sau poate că vieţile unor femei (care voiau să devină mame şi au ajuns să stea cu tuburi în gură fiindcă spitalele de oameni arată ca nişte cocini de porci) nu valorează tot atât de mult ca existenţa blănoaselor patrupede. Pe care le plâng demonstrativ, cu precădere, nişte demagogi care n-ar lua în ruptul capului un câine la ei acasă.”ciutacu.ro

Citește și restul aici.

Criza financiară lovește greu online-ul românesc

Titlul este, evident, o glumă; nu cred că mai este necesar să comentez cumva imaginea de mai sus…

Un sfat pentru olteanul Alex, totuși: dacă vrei cu adevărat să se simtă economia de electricitate, scoate și frigiderul din priză. Îl bagi la loc doar cînd vrei să cauți noaptea ceva de mîncare, ca să ți se aprindă beculețul din interior.

A, și încă ceva… ia serverul în brațe și mergi pe acoperișul celui mai înalt bloc din apropiere înainte de a-i da drumul! Numai așa vei obține cel mai „răsunător”, cel mai eficient și cel mai durabil efect.

Luați d-aci

Lehamitea de după alegeri mă face să refuz să mă uit la televizor sau să citesc presă de orice fel. Pur și simplu nu vreau să știu, nu mă interesează. Dar azi am zis totuși să văd ce a mai scris Lelia Munteanu, că prea scrie bine.

Și mă bucur să vă anunț că nu se dezminte, scrie bine de tot. Două sampling-uri () scurte:

„Ușidi becu’!”, 15 ianuarie:

La jurnal, am crezut că mi s-a stricat plasma: Geoană bronzat. P-ormă m-am mai liniştit: mi-am zis c-o fi fost la Vântu. Şi-o fi băgat mogulul ultraviolete la SPA. Apoi am citit presa ticăloşită şi m-am dumirit: cică a fost în vacanţă, în Aruba. Am dat pe goagăl să văd pe unde vine asta. Tocma-n Antilele Olandeze. Greu, în opoziţie! Nu şi-a permis la Sinaia, la Cabana Schioţilor. A trebuit să se trambaleze până unde-a-nţărcat cocosu’ preşedinta Nederlandului. Noroc că nu s-a dus degeaba: a prins tradiţionalul Festival al Măgarilor. Omul potrivit la locul potrivit: Aruba e “Insula cu 90.000 de prieteni pe care nu i-ai întâlnit încă”. I-au lipsit doar 70.000…

„Paranormalul Social-Democrat”, 18 ianuarie:

După ce conduci România o noapte, nu mai eşti acelaşi om. Începe să ţi se arate. Altfel le vezi. Capeţi calităţi extrasenzoriale. Eşti atins.
[...]
Urmează Congresul PSD. (Nu-l puneţi într-o joi, tovarăşi!). Ca să preîntâmpine un nou atac energetic şi să se realeagă Geoană, prezidiul trebuie să stea pe cuie. Lucrările trebuie să se desfăşoare neapărat lângă o apă curgătoare. Hrebenciuc să aducă o mătură şi un vătrai şi să le aşeze în colţul stâng al sălii (dezleagă vrăjile). Delegaţii să se ia de mână, ca la spiralele lui Bivolaru. De ce? Spirala te încarcă de energii cosmice, cât nu apucă Martorii lui Băsescu să te descarce. Puţină sare neîncepută, presărată pe prag, nu strică. Vanghelie să-şi îmbrace indispensabilii pe dos – asta garantat fereşte de farmece. Doamna Mihaela Geoană, care în timpul Congresului va sta acasă, să se păzească bine. Să se concentreze asupra unei mantre (poate fi orice, un cuvânt aruncat la supărare de Ion Iliescu), astfel încât eventualul atac energetic să n-o atingă. Cum vom şti că n-a atins-o şi a rămas ea însăşi? Simplu: o întrebăm cum o cheamă. Dacă răspunde pripit “Upsy Daisy” – chemăm popa cu căldăruşa şi busuiocul…

Am rîs cu lacrimi. Lacrimi amare, dar măcar am rîs…

Domnule Teodorescu, vă înșelați

Get the Flash Player to see this content.

Notă: Fragmentul video este extras din înregistrarea de pe site-ul Antenei 3, ©2005-2009 S.C. Antena 3 S.A. Singura modificare pe care i-am adus-o este extragerea pasajului de 5 minute, regăsit în original între minutele 39:16 și 44:26.

În ediția din data de 22 decembrie a emisiunii „Sinteza Zilei” de la Antena 3, domnul Bogdan Teodorescu, jurnalist, scriitor și profesor universitar, a afirmat următoarele:

”Pe 6 decembrie 70% din populația României l-a votat sau l-a acceptat (s.m.) pe Traian Băsescu. [...] 30% au votat pentru și 40% n-au votat împotrivă (s.m.). Deci 70% din populația României l-a considerat fie acceptabil, fie dezirabil pe Traian Băsescu, numai 30% s-a opus [...], ceea ce înseamnă că tot ce face de-acum înainte Traian Băsescu, în conformitate sau în continuarea lucrurilor pe care le-a făcut în primii 5 ani este legitim. [...] Cei 40% nu au considerat că trebuie să-l sancționeze pe Traian Băsescu.

Citește și restul »

Peștele de la cap se împute

Buzău, Dorobanți colț cu Broșteni, 16 noiembrie 2009, vitrină de magazin alimentar.

Foarte bine zis

„În România, despre gripa porcină se vorbeşte mult şi prost. Adriean Videanu, aşa-zisul ministru al Sănătăţii, tace ca o bordură.”

Genial spus!

Din nefericire, editorialistul Marius Nițu o mai dă și în bară în articolul din Gândul, legîndu-se nejustificat de Sterinu-Cercel, după părerea mea singurul care a avut o atitudine responsabilă și normală legată de subiectul gripei porcine.

Evident, nu am urmărit toate declarațiile lui Streinu-Cercel, și nu pot confirma sau infirma ce scrie Nițu. Dar să i le compari (declarațiile) cu ale cretinilor de Blaga sau Băsescu mi se pare cel puțin deplasat.

Mulțumesc din inimă primarilor

De 20 de ani la „cîrma” acestui „oraș” se perindă diverși primari, căruia unii se încăpățînează să-i spună sforăitor capitală europeană, deși nu cred să existe alt gen de argumente decît cele strict administrative…

Din păcate pentru noi, muritorii de rînd care am fost obligați de o soartă stupidă să ne ducem zilele pe-aici, prestația acestor primari s-a dovedit mai degrabă africană. Toți acești edili, începînd cu Halaicu sau Lis și terminînd cu actualul dictator de desen animat, Băsescu, au „muncit” pentru binele concetățenilor lor la fel de bine ca un acar plictisit și soios, dintr-o haltă unde nu oprește decît personalul de Căcăreaza Mare, o dată pe zi și doar cît să golească haznalele.

Citește și restul »

Stimate tenismene…

…stimați tenismeni, am o nouă dragoste, iubesc tenisul!

Așa își începea Toma Caragiu un sketch genial, pe care în copilărie îl știam pe deasupra, fiecare cuvînt, fiecare inflexiune.

Ei bine, astăzi am auzit pentru prima oară de cel care a inventat conceptele de hypertext și hyperlink, sociologul american Ted Nelson.

N-am aflat prea multe încă, dar pot spune că „am o nouă dragoste”, pentru că astăzi preiau în mod oficial cele 4 maxime călăuzitoare ale lui Ted Nelson:

• Most people are fools.
• Most authority is malignant.
• God does not exist.
• Everything is wrong.

Amin!

Și pentru că evenimentele politice din ultima vreme mă făcuseră să mă îndoiesc puțin de justificarea hotărîrii mele de a nu mai vota niciodată, cea referitoare la autoritate(ăți) m-a făcut să revin la sentimentele inițiale. Sper să se tăvălească în chinuri toți politicienii noștri „salvatori”…

Clarificare fulger

Dialog autentic pe messenger cu fostul meu coleg Victor, imediat după aflarea veștii că a trecut moțiunea și a căzut guvernul:

Io: Bucură-te, băi, a căzut guvernul
Victor: again?
Io: nu, abia acuma
Victor: de fapt nu stiu ce inseamna asta dar in fine
Io: înseamnă că țara plutește în derivă din nou, pînă se face un nou guvern de incompetenți, nimic mai mult

Atît.

Poezie de campanie (electorală)

Lelia Munteanu face un portret extrem de plastic al campaniei electorale autohtone în ultimul său articol din ziarul Gândul.

Am să citez doar partea haioasă (și foarte tristă în același timp), restul citiți direct de la sursă. Paginarea îmi aparține, textul nu.

Oprescu zice duios:
— ‘Rați ai dracu’ de molâi
Că vă fac din turu-ntâi.

Băsescu zice cu elan:
— Găozari și păsărici
Oligarhi, moguli, popor
Mă găsiți cu toți aici
Și la anu viitor.

Geoană zice cu drag:
— Ceasul ne arată timpul
Calendarul – anotimpul
Iar Băsescu cel urât
Ne-arată minciuni decât. (pronunțat „dăcît”, n.m.)

Crin zice cu foc:
— Afară bate vântul și rupe trandafirii
Ne ducem toţi la urne, căci asta-i legea firii
Dar când s-o pune, albă, zăpada pe coceni
Să-mi faceţi loc de-acuma, că vin la Cotroceni.

Foarte tare…

Sandalocizma lovește din nou

Sandalocizma, episodul 2

Se pare că porcăria asta e un adevărat trend. Am mai văzut de atunci cîteva pe stradă, inclusiv la Milano! Ceva mai hidos decît chestiile astea nu am mai văzut de mult timp, poate cu excepția sandalelor cu talpă ortopedică de 10cm grosime, dar pe care nu se pășea, ci pe sîrmele înfipte pe dedesubt ca niște picioare de păianjen. Pe așa ceva defilau niște anorexice la o prezentare, într-un echilibru mai precar decît al lui nea Nicu Văcăroiu. Totuși alea erau în mediul relativ închis al unei prezentări, deci inofensive — nu-mi aduc aminte să fi văzut vreodată pe stradă ceva văzut mai întîi la o prezentare… Astea în schimb par să ne invadeze ușor, ușor. Fugiiiiiți!

(Și că veni vorba de Milano, așa-zisa capitală a modei: după ce triezi cu greu cîteva milaneze din puzderia de chinezoaice, constați cu stupoare că sînt îmbrăcate ca dracu’! Ceea ce mi se pare corect, adică în concordanță cu propria părere în legătură cu această mizerie căreia i se spune modă. Dar mai multe despre Milano în alt articol, stați p-aci că vine.)

Sandalocizma

Proaspătă din metroul bucureştean, priviţi şi vă cruciţi: Sandalocizma, cizma sanda… sau invers?!

„Chestia” nu pare să fie nici foarte comodă (din cauza tălpii gen ciupici sau balerini, cîh), nici foarte răcoroasă (materialul părea mult mai aproape de un vinilin ieftin, decît de orice fel de piele). Despre elenganţă n-am să mă pronunţ de data asta, din lipsă de timp.

Dar se pune întrebarea firească: de ce s-ar încălţa cineva de bunăvoie cu aşa ceva?

P.S.: Admit (cu greu) că au şi camerele foto din telefoane rost uneori… deşi foarte rar. Calitatea e oricum execrabilă şi face ca imaginile obţinute astfel să fie aproape de neutilizat.

Tramvaiul nostru cel de toate zilele

Astăzi, în timp ce mă îndreptam spre birou de dimineaţă, am văzut una din cele mai haioase chestii din ultima vreme.

O cucoană alerga cu paşi mici şi caraghioşi spre staţia de tramvai, rostogolindu-se parcă pe curul generos (ca să nu zic „cît casa”) şi îmbrăcat, desigur, cu pantaloni trei sferturi mulaţi. Tramvaiul cobora dealul vertiginos, cauza evidentă a faptului că distinsa noastră doamnă renunţase temporar la manierele elegante.

Nimic deosebit pînă aici, însă eroina povestirii mele bătea, în timp ce alerga de-a curmezişul bulevardului către refugiul staţiei, nişte cruci mari şi evlavioase, chiar dacă era întoarsă cu curul cel mare spre biserică! Sub tricoul roşu ţîţele urmăreau smucite mişcarea mîinii, descriind un arc larg de cerc de sub bărbie pînă pe burtă, trecînd pentru o nanosecundă de imponderabilitate şi prin punctele cardinale ale duhului sfînt.

Salvarea sufletului era cu certitudine o prioritate, dar parcă nu se face nici să-ţi pierzi slujba pe timp de criză din cauza unei întîrzieri!

Pentru simplul fapt că m-a amuzat de la prima oră a zilei şi săptămînii, îi urez rubicondei doamne să-şi păstreze slujba cel puţin pînă scoate Boc ţara din criză .