În ajunul Crăciunului, cînd mă întorceam de la cumpărături – tocmai aflasem că mama ar vrea să-și cumpere cuptor cu microunde, așa că am hotărît să i-l facem noi cadou —, m-am aplecat să pun cutia jos și gata, nu m-am mai putut ridica decît schimonosindu-mă de durere.
Nu știu ce s-a întîmplat, în cel mai bun caz o problemă musculară, în cel mai rău un disc deplasat. Cert este că de atunci mă ung aproape fără oprire cu Finalgon, un unguent care ustură ca dracu’, și încă nu am scăpat de durerile ucigătoare. Dar funcționez. Cu greu, și mai mult așezat, sau țeapăn ca un par dacă stau în picioare, dar funcționez. Sau ce fac eu zilele astea inutile, frustrante și depresive…
03 noiembrie 2009 | Comentariile sunt închise pentru Foarte bine zis
„În România, despre gripa porcină se vorbeşte mult şi prost. Adriean Videanu, aşa-zisul ministru al Sănătăţii, tace ca o bordură.”
Genial spus!
Din nefericire, editorialistul Marius Nițu o mai dă și în bară în articolul din Gândul, legîndu-se nejustificat de Streinu-Cercel, după părerea mea singurul care a avut o atitudine responsabilă și normală legată de subiectul gripei porcine.
Evident, nu am urmărit toate declarațiile lui Streinu-Cercel, și nu pot confirma sau infirma ce scrie Nițu. Dar să i le compari (declarațiile) cu ale cretinilor de Blaga sau Băsescu mi se pare cel puțin deplasat.
25 mai 2009 | Comentariile sunt închise pentru Tramvaiul nostru cel de toate zilele
Astăzi, în timp ce mă îndreptam spre birou de dimineaţă, am văzut una din cele mai haioase chestii din ultima vreme.
O cucoană alerga cu paşi mici şi caraghioşi spre staţia de tramvai, rostogolindu-se parcă pe curul generos (ca să nu zic „cît casa”) şi îmbrăcat, desigur, cu pantaloni trei sferturi mulaţi. Tramvaiul cobora dealul vertiginos, cauza evidentă a faptului că distinsa noastră doamnă renunţase temporar la manierele elegante.
Nimic deosebit pînă aici, însă eroina povestirii mele bătea, în timp ce alerga de-a curmezişul bulevardului către refugiul staţiei, nişte cruci mari şi evlavioase, chiar dacă era întoarsă cu curul cel mare spre biserică! Sub tricoul roşu ţîţele urmăreau smucite mişcarea mîinii, descriind un arc larg de cerc de sub bărbie pînă pe burtă, trecînd pentru o nanosecundă de imponderabilitate şi prin punctele cardinale ale duhului sfînt.
Salvarea sufletului era cu certitudine o prioritate, dar parcă nu se face nici să-ţi pierzi slujba pe timp de criză din cauza unei întîrzieri!
Pentru simplul fapt că m-a amuzat de la prima oră a zilei şi săptămînii, îi urez rubicondei doamne să-şi păstreze slujba cel puţin pînă scoate Boc ţara din criză .
.