„Nu mă simt obligat să cred că același Dumnezeu care ne-a înzestrat cu simțuri, rațiune și intelect, vrea să renunțăm la a le folosi.”Galileo Galilei (1584-1642)
Un film absolut minunat găsit pe Vimeo. Foarte emoționant și foarte trist, deși unul dintre autori spune:
„Din perspectivă narativă am vrut să transmit senzația călătoriei – emoția și mirarea în fața locurilor și experiențelor noi.”Interviu cu regizorul Tom Jenkins pe Digital Arts
Uneori mă simt exact ca roboțelul din film: încarcerat într-o lume (și o țară) întunecată și urîtă, din care aș vrea să evadez măcar cîteva clipe…
Am dat întîmplător peste scurt metrajul ăsta aseară (via Colossal) și cred că l-am văzut de 20 de ori pînă acum. De fiecare dată mi se pune un nod în gît.
Nu cred că pot să spun ceva pe jumătate inteligent despre el, așa că am să mă abțin. Trebuie văzut.
Un film de Tyler Bastian (regie/imagine) și Cameron Trejo.
Pe 15 august a cerut-o în căsătorie pe „femeia visurilor lui” într-un mod foarte original: a filmat o avanpremieră la un film născocit în care a spus povestea relației lor, apoi a convins managementul unui cinematograf să difuzeze această avanpremieră înainte de filmul la care adunase ambele familii. Un amănunt simpatic a fost că la final apare și el printre actori, iar cererea are loc pe viu, în uralele actorilor de pe ecran.
Trebuie să fi fost foarte sigur pe răspunsul ei, ar fi fost cam nasol dacă zicea nu…
26 septembrie 2011 | Comentariile sunt închise pentru Obsesie × Voce
Complicat de explicat despre ce e vorba, dar Yuvi Zalcov zice cam așa:
Acesta este tributul meu video pentru prezentarea extraordinară a lui John Gruber și Merlin Mann despre obsesie și voce, la SXSW 2009. Iată cum m-a afectat pe mine ca nuvelist nevrotic.
06 septembrie 2011 | Comentariile sunt închise pentru Să trăiască mă-sa
Astăzi la birou ascultam albumul Live on Tour in Europe al lui Billy Cobham și George Duke, și m-am gîndit să caut pe youtube să văd dacă nu există cumva și înregistrări video din concertul respectiv (există, și merităvăzute). Între sugestiile de pe pagina youtube – o chestie foarte mișto, dar care îmi „papă” o grămadă de timp uneori, în special cînd n-ar trebui să o ard pe net – apărea și acest clip cu Vinnie Colaiuta și Jeff Beck cîntînd piesa Stratus a lui Billy Cobham:
Chestia care m-a dat pe spate a fost puștoaica de la bas, Tal Wilkenfeld, care la momentul respectiv avea 21 de ani, cînta la bas doar de 4, după ce nu pusese mîna pe chitară înainte de 14 ani!!!
Am o vagă bănuială că ei nu i-a spus nimeni la vîrsta aia că nu e în stare… Deci rămîne cum ziceam în titlu.
P.S.: Dacă tot l-am pomenit pe Cobham, o mică monstră cam ce poate să facă băiatul ăsta…
