„Nu-ți fie teamă de perfecțiune, n-o vei atinge niciodată.”Salvador Dali

Noaptea minții

17 martie 2020 | Comentariile sunt închise pentru Noaptea minții

În ziua în care în țărișoară se decretează stare de urgență pe motiv de 🎧virus, corona, mă duc și io ca omu’ la farmacia Helpnet 148 de pe lîngă casa omului, să iau de-ale gurii, de-ale gîtului, de-ale altor organe.

Găsesc ușa larg deschisă, dată de perete, și zic în sinea mea: „hait, deștepți, au lăsat ușa deschisă ca să nu se contamineze poporu’ punînd mîna pe clanță…”. Intru, dau ziua bună, iar pentru că primeau marfă (ah, deci de-aia era ușa deschisă de fapt), sînt preluat de duamna dirigintă de farmacie, o tută îngîmfată și foaaarte grețoasă, cu care am mai interacționat contra naturii de vreo cîteva ori, de fiecare dată la fel de neplăcut. Dacă m-aș concentra un pic aș afla probabil și cum o cheamă, dar, sincer, nu sînt curios și în momentul ăsta mi-e o lene… În plus, dacă nu v-ați prins, ăsta nu e oricum un elogiu, așa că „tuta nefutută” e de ajuns deocamdată.

N-apuc să-i zic bine primu’ of, că bălmăjește „ah, să închidem ușa asta” (probabil în rog de „mă scuzați”) și mă lasă baltă la tejghea ca să dea fuguța și să închidă ușa buclucașă care de, o trăgea, apucînd vîrtos cu mîna goală de mîner și smucind zdravăn. Se întoarce apoi după tejghea și începe să-mi îndese flacoane și cutii într-o pungă, firește, cu aceeași mînă. Ba chiar desface o cutie incompletă și răsfoiește foliile de pastile cu degetele, numărînd în barbă…

Mă albesc la față și nu-mi vine să cred ce văd. Ezit. Nu știu ce să fac… Să-i dau cu ele în cap? Să-i zic vreo două printre dinți și să ies pe unde am venit? Nu reușesc să mă decid în timp util, așa că între timp s-a terminat îndesatul și a venit momentul să dau cu cardul. Și mă decid brusc. Plătesc, dar nu mă ating de punga de pe tejghea. Doar o pironesc cu privirea și-i spun:

— Știi că ai pus mîna pe ușă și pe urmă cu aceeași mînă mi-ai pus mie aici toate cele, nu?

O văd cum i se învărtesc rotițele, deși expresia feței rămîne la fel de neprietenoasă și imobilă. După cîteva secunde răspunde:

— Păi și ce era să fac?

— Pe bune!? Adică eu ar trebui să-ți spun ce să faci?! De exemplu să porți mănuși? Sau să te dezinfectezi cumva?

A intrat pe modul defensiv deja, dar tot ce-i trece prin cap e:

— Ar fi degeaba, oricum pun mîna și pe bani…

— Și schimbi mănușile de fiecare dată! Te rog să-ți pui mănuși sau să te speli și să-mi dai alte produse, necontaminate.

Strînge din dinți și din cur, e clar că-și epuizează înjurăturile în gînd de trei ori la rînd, dar se execută fără să mai crîcnească. Ceea ce nu mă împiedică, odată ajuns acasă, să arunc toate ambalajele care pot fi aruncate, iar pe celelalte să le scald generos în săpun și dezinfectant acloolic…

Se anunță niște luni cel puțin interesante… și lungi… lungi al dracului!


Sursă video: Rimbaband – Video ad altissimo contenuto virale

Și pentru că italienii sînt geniali, încă unul, de sezon:

Sursă video: Rimbaband – Vademecum contro il coronavirus
Categorizat: Românisme | Etichetat: , , | Vizualizări: 3

Să fim de acord că sîntem în dezacord

30 mai 2018 | Comentariile sunt închise pentru Să fim de acord că sîntem în dezacord

Notificare legată de GDPR a HBO GO

Pentru cei care, din diverse motive, nu văd imaginea, notificarea primită de la HBO GO azi sună așa:

Stimate Abonat!

Dorim să te informăm că politica de confidențialitate aplicabilă serviciului HBO GO s-a modificat de la data de 25 mai 2018 ca urmare a noului regulament european privind protecția datelor personale (RGPD – Regulament General de Protecția Datelor).

Vă rugăm să citești [s.m.] forma revizuită a politicii noastre de confidențialitate care este disponibilă aici: https://hbogo.ro/privacy-policy-affiliate-subscription

În apărarea lor, limba română chiar este o limbă grea.

Categorizat: Aiurea pe net | Etichetat: , | Vizualizări: 4

Părinții își filmează copiii distrugînd un exponat de muzeu

02 iunie 2016 | Comentariile sunt închise pentru Părinții își filmează copiii distrugînd un exponat de muzeu

Doi „îngerași” au fost recent filmați în timp ce distrugeau o lucrare artistică la un muzeu din Shanghai. În plus, mamele lor apăreau de asemenea în cadru, filmînd zîmbitoare actul de vandalism al progeniturilor.

Și de parcă asta nu era de ajuns, lucrarea distrusă de copii reprezenta o pereche de aripi de înger confecționate din sticlă. Lucrarea intitulată „Îngerul așteaptă” era expusă din 2014 la Muzeul Sticlei din Shanghai și am aflat în sfîrșit ce aștepa îngerul.

După ce a aflat de incident, artista chineză Shelly Xue a decis să păstreze lucrarea așa cum e, schimbîndu-i numele în „Broken” (Distrus), iar muzeul a alăturat un ecran pe care se proiectează filmul ce arată cum exact și-a primit noul nume.shanghaiist.com

Categorizat: Aiurea pe net | Etichetat: , | Vizualizări: 4

Mi-e silă…

04 decembrie 2015 | Comentariile sunt închise pentru Mi-e silă…

…de „patrioții” cu steguleț la mașină (sau la poartă, sau la balcon).

Categorizat: Bălmăjeli, Bucureștene | Etichetat: , , | Vizualizări: 33

Băi meduzelor care vă credeți șoferi

05 martie 2014 | Comentariile sunt închise pentru Băi meduzelor care vă credeți șoferi

Știu că sistemul nervos la nevertebrate e o glumă penibilă, dar poate dacă vedeți ideile astea sub formă de listă vă va rămîne ceva în zeama aia pe care o numiți creier… Luați cîte una pe zi dacă mai mult nu se poate, cu puțină apă să nu vă rămînă în gît.

  • Dacă vreți să mergeți înainte dar depășiți coloana de la semafor pe linia de tramvai sau pe banda de mers exclusiv la dreapta/stînga, nu înseamnă deloc că voi sînteți deștepți iar noi, cei care respectăm regulile, proști. Ci doar că sînteți extraordinar de nesimțiți.
  • Dacă înainte de semafor sau curbă erați pe banda a doua, tot pe aia trebuie să fiți și după. Nu pe prima, nu pe a treia. Există situații în care după semafor sau curbă numărul benzilor se schimbă — după rondul de la fîntîna Miorița, pe sensul DN1 → Casa Scînteii, de exemplu. Cel mai simplu (chiar și pentru o nevertebrată) e să urmăriți dungile de pe asfalt. Încercați, e cam același principiu pe care copiii de grădiniță îl aplică atunci cînd colorează între linii.
  • Dacă semnalizați că vreți să schimbați banda, înseamnă doar că îi anunțați pe ceilalți de intenția voastră și că trebuie să așteptați să vi se dea voie sau să apară oportunitatea să o faceți fără a-i încurca pe alții. NU înseamnă că puteți să și trageți de volan în aceeași secundă, de parcă vi s-ar cuveni. NU înseamnă că dacă semnalizați nu mai trebuie să dați prioritate.
  • Semnalizarea la schimbarea benzii sau a direcției de mers nu e opțională, e obligatorie. N-am cum să vă ghicesc intențiile. Nu-mi fac mari speranțe că asta se va schimba vreodată; premisa evident falsă e că ați avea capacitatea de a anticipa sau că v-ar păsa cîtuși de puțin de siguranța voastră și a celorlalți. A, iar dacă mașina v-a trecut deja aproape complet pe cealaltă bandă (sau de curbă), nu vă mai obosiți să semnalizați; pentru noi ăștia cu mai mult de 2 neuroni e deja suficient de clar ce vreți să faceți.

Și nu mai faceți fața aia mirat-revoltată cînd vă luați muie de la mine în situațiile de mai sus. Nici nu-mi bateți obrazul cînd mă străduiesc să vă împiedic să le faceți, nu eu sînt mîrlanul. Fiți recunoscători că nu am o bazooka montată pe mașină (încă)!

Categorizat: Bălmăjeli, Bucureștene, Românisme | Etichetat: , , | Vizualizări: 11