Mama
16 iulie 2012 | 4 comentarii »Credeam că mi-am lămurit sentimentele pentru mama de multă vreme. Turbulențele probabil normale ale relației din perioada adolescenței mele s-au decantat de-a lungul multor ani într-un soi de amărăciune calmă: știu că instinctul ei matern destul de rudimentar se manifestă foarte rar și foarte slab; știu că noțiunea ei despre dragoste n-are nici o legătură cu înțelegerea sau imaginația mea legată de același semntiment; știu și-mi amintesc destul de bine cum a preferat să se eschiveze de responsabilitate – întîi cu încercarea de a mă trimite la liceul militar, apoi cu pressingul de a intra la IEFS, deși eu visam la Politehnică. Și astea sînt doar două exemple mai evidente.
Categorizat: Bălmăjeli | Etichetat: dragoste, mama, plîns, sentiment |