„Săpunul și educația nu sînt la fel de rapide ca un masacru, dar sînt mai mortale pe termen lung.”Mark Twain
În ziua în care în țărișoară se decretează stare de urgență pe motiv de 🎧virus, corona, mă duc și io ca omu’ la farmacia Helpnet 148 de pe lîngă casa omului, să iau de-ale gurii, de-ale gîtului, de-ale altor organe.
Categorizat: Românisme | Etichetat: corona, prostie, țară de căcat |Stau de vreo oră pe holurile unui spital de pediatrie din capitala minunatei noastre nații. Nu, Sabina e în regulă și sper din tot sufletul să nu fie vreodată nevoie să ajungă pe aici.
Mi-a explodat creierul (metaforic vorbind) cînd am văzut cum niște cadre medicale au adus dintr-un cabinet niște părinți care-și cărau fetița anesteziată în brațe. I-au lăsat să stea pe hol, pe niște scaune de plastic asemănătoare celor de la metrou, să aștepte ca fiica lor de vreo 10-11 ani să-și revină după efectele anestezicului. 30 de minute mai tîrziu fetița a deschis ochii și a murmurat ceva, așa că au dus-o clătinîndu-se puternic la toaletă. Acum și-au reluat locul pe scaun, iar fetița pare în continuare destul de inertă.
Mi se pare absolut incredibil. Cum faci unui copil așa ceva?!
Actualizare: După ceva mai bine de o oră, au plecat cu copilul inert în brațe, pe străzile acoperite de munți de zăpadă și ghiață…
Categorizat: Românisme | Etichetat: țară de căcat, țara minunilor |…de „patrioții” cu steguleț la mașină (sau la poartă, sau la balcon).
Categorizat: Bălmăjeli, Bucureștene | Etichetat: București, prostie, țară de căcat |Multinaționala la care lucrez are o listă de distribuție de email către toți angajații (mă rog, către cei din București) ce conține 110 nume. Presupunând că nu e tocmai la zi și că ar conține și nume ale unor foști angajați, să rotunjim la 100.
Astăzi am fost nevoit, din păcate, să utilizez această listă de distribuție pentru a trimite tuturor mesajul:
Subiect: Cerere de ajutor umanitar
Salut.
Scuze pentru spam1, dar este pentru un scop nobil.
Un membru al familiei mele are nevoie disperată și urgentă de transfuzii de sînge cu grupa AB IV. Dacă aveți această grupă sanguină, greutate peste 60 de kg și ați fi dispuși să donați, vă rog să mă contactați (doar pe mine, nu dați reply la toată lista). Chiar și dacă aveți altă grupă sanguină, orice donație este bine venită.
Vă mulțumesc.
Spun din păcate pentru că nu e deloc o glumă (nu că aș glumi vreodată cu așa subiect), mesajul e cît se poate de real și are legătură cu o tragedie cumplită abătută asupra unor oameni dragi.
Ei bine, în următoarele ore mi-au răspuns fix… 3 persoane!
Poate nu m-aș fi cramponat de numărul ăsta, sînt totuși 3 oameni care s-au oferit să ajute și cărora le sînt recunoscător. Dar săptămînile trecute, pe aceeași listă de distribuție, s-au lansat invitații pentru organizarea unor campionate de Mortal Kombat, FIFA 2014 (jocuri de computer, pentru neavizați) și fotbal care au primit cîte 12, 8 și respectiv 15 răspunsuri!
Așadar într-un eșantion de 100 de oameni tineri, cu ani de școală peste media națională (presupun), numărul celor care preferă să bată țurca e de 5 ori mai mare decît al celor dispuși să salveze o viață (sau mai multe)…
Halucinant.
Completare 7 octombrie: În ziua următoare numărul voluntarilor a crescut la 5. Rămîne cum am stabilit.
Am folosit termenul în sensul de mesaj nesolicitat ↩
Cine a zis că timpul le rezolvă pe toate a fost un cretin.
În curînd se fac 6 luni de cînd a murit Dexter și nu e deloc mai ușor. Din contră. La început eram pur și simplu stupefiat de durere, mintea mea nu reușea să cuprindă grozăvia lucrului care tocmai se întîmplase; dar de atunci am avut timp să mă gîndesc la o mie de lucruri în o mie de feluri diferite. Și nu e deloc mai bine.
Categorizat: Delir nocturn, Noi | Etichetat: Dexter, durere, moarte, țară de căcat |