Oameni-furnicari
18 martie 2013 | 2 comentarii »Sînt abonat de mulți ani la newsletter-ul lui Jacob Nielsen, din vremurile imemoriale în care prestam webdesign la IP Devel și mă documentam intens pe temele usability și user-centric design.
A trecut ceva vreme de cînd mi-am cam pierdut interesul pentru asta, dar am rămas abonat și am continuat să primesc articolele pe mail (ocazional să le mai și citesc) pentru că mi se pare interesant să văd cam cît de tare îi preocupă pe unii subiectul, și ce serios abordează problema. Îmi stîrnește o melancolie ciudată, cam cum simțeam pe vremea cînd făceam „sport de performanță” la Clubul Sportiv Școlar Buzău și citeam prin diverse publicații despre metodele de antrenament ale marilor campioni americani. Metode care implicau masaje elaborate, monitorizare computerizată a parametrilor biometrici în timpul efortului, sau regim alimentar strict supravegheat de specialiști dieteticieni – SF, frate! Asta în timp ce eu „trăgeam de fiare” într-o așa-zisă sală de forță neîncălzită, cu aparate artizanale ruginite care scîrțîiau asurzitor la fiecare mișcare, sau îmi zdreleam pînă la os coatele și genunchii pe zgura stadionului. Dar divaghez.
Vreau să citez un fragment din cel mai recent newsletter, care mi-a plăcut în mod deosebit (sublinierea îmi aparține):
Categorizat: Aiurea pe net | Etichetat: search, usability, web |Utilizatorii se descurcă incredibil de rău atunci cînd caută sau investighează lucruri pe web. Acum cîțiva ani am caracterizat abilitățile de căutare ale utilizatorilor drept „necorespunzătoare”, iar lucrurile doar s-au înrăutățit de-a lungul timpului. După testele de anul acesta, îmi vin în minte cuvinte precum „patetice” și „inutile”.
[…]
În studiu după studiu, vedem același lucru: majoritatea utilizatorilor apelează la căutare, dar nu știu cum s-o folosească.
Ar fi cu siguranță bine dacă școlile s-ar perfecționa în a-i învăța pe copii cum să caute. Dar nu-mi pun prea mari speranțe, pentru că majoritatea oamenilor au capacitățile literare ale unui furnicar (era să spun „ale unui cimpanzeu”, dar aceste animale sînt prea inteligente pentru metafora mea). Pentru vînătorii din epoca glaciară nu reprezenta o abilitate de supraviețuire capacitatea de a-și imagina cuvinte noi și variate, așa că majoritatea oamenilor de astăzi nu se pot gîndi la interogări eficiente fără ajutor din afară.
Pare de neînțeles de ce din ce în ce mai mulți utilizatori se bazează într-o asemenea măsură pe căutare, cînd ei nu sînt în stare să caute. Jakob Nielsen’s Alertbox: March 16, 2013
Converting Search into Navigation
04 aprilie 2013, 00:39
Nu mi-am inchipuit ca cineva studiază problema eficientei navigarii pe internet, dar de ce nu, mi se pare un subiect interesant. Citind vorbele de mai sus realizez ca am fost de mai multe ori martora la „sisteme” de căutare cel puțin ciudate, ca sa nu spun cretinoide. E spectaculos intr-adevar cât de ineficient gândesc sau reactioneaza oamenii. Mă întreb insa dacă nu cumva abilitatea de a căuta eficient nu e direct proportionala cu cunostintele de utilizare a unui computer? Sau altfel spus, nu știu neaparat dacă mai sus mentionatii copii ar trebui sa învețe numai cum sa caute, ci poate si ce e „aia” internet, computer, cum funtioneaza, etc? E evident ca cei mai tineri ca noi s-au născut cu laptopul in brate, dar asta nu înseamnă ca si înțeleg cum funcționează. (Nu ca eu as înțelege, fie vorba între noi
Mă rog, e posibil ca ce îmi inchipui eu sa fie doar o problema a generatiilor noastre si a celor mai bătrâni decât noi, căci poate astia tineri chiar înțeleg ceva-ceva despre internet.
Sau?
Mă rog, iteresant, multam. Te pup.
04 aprilie 2013, 09:30
E mai mult un studiu legat de eficiența interfețelor cu utilizatorul, dar în cazul ăsta focalizat pe partea de search.
Nu cred că trebuie să știi cum funcționează un computer ca să-l poți utiliza eficient, cum nu cred că e nevoie să știi cum funcționează motorul cu ardere internă ca să poți conduce bine o mașină. Dar cunoașterea unor principii de bază nu strică niciodată, evident.
Nu cred că e o problemă a anumitor generații. Cel mai bun exemplu e tata, care se descurcă decent cu computerul în ciuda vîrstei și a unor handicapuri semnificative: faptul că nu știe engleză deloc și că a luat contact cu tehnologia foarte tîrziu. Dar are o gîndire logică și metodică și e dispus să învețe și să încerce; după părerea mea astea sînt avantajele importante care lipsesc majorității oamenilor, fie ei tineri sau nu.
Iar internetul nu e nici pe departe o chestie atît de complicată cum poate părea. E de fapt (în primul rînd) o sursă de informație. Cei incapabili să găsească ceva pe internet nu cred că ar avea șanse mai bune să găsească ceva într-un ziar, de exemplu. Problema esențială, dar care e valabilă pentru toate mijloacele de (dez)informare în masă – tv, presă scrisă – e că informația importantă și corectă e înnecată într-un ocean de căcaturi. Dacă ar fi ceva ce cred că ar trebui cultivat în școli, probabil încă de la clasa I, ar fi capacitatea de cenzură, de filtrare a informației.
Chiar ieri îmi trimitea cineva un link către un articol de pe site-ul Realitatea TV care pretindea că a fost creat un program pentru telefoane mobile care poate fi folosit la resetarea contorului de la stațiile de benzină. Chipurile aplicația genera un impuls electromagnetic care putea bloca acel contor în timpul alimentării, ca să pui mai multă benzină decît înregistra aparatul. Nu cred că trebuie să știi ceva despre impulsuri electromagnetice, telefoane mobile, software sau echipamente pentru stații de benzină ca să „miroși” ceva putred la mijloc. N-am mai verificat dar bănuiesc că intenția inițială a articolului era să fie o farsă de 1 aprilie. Dar la momentul respectiv erau înregistrate peste 16.000 de tentative de descărcare a așa-zisului program.
Nu comentez tendința evidentă către necinste a acestor 16.000 de giboni, dar faptul că nu au stat nici o secundă să se îndoiască de adevărul acelui articol cred că spune multe. Aș zice chiar că Nielsen a fost foarte indulgent cînd i-a comparat cu furnicarii. Ar fi trebuit s-o facă mai degrabă cu euglenele…