Bypass în doi

14 noiembrie 2022 | Comentariile sunt închise pentru Bypass în doi

S-au întîmplat foarte multe lucruri importante de cînd nu m-am mai învrednicit să scriu nimic aici… Multe din ele ar merita articole dedicate, de exemplu faptul că Crenguța a terminat facultatea de drept, și-a luat licența, a luat examenul de admitere în barou și, firește, apoi și examenul de definitivat, iar acum este avocat definitiv! Sunt foarte mîndru de ea! Și nu încetez să mă minunez cîtă forță și determinare a putut avea, ca să ducă la bun sfîrșit un asemena efort.

Sau faptul că în august, plecați find în vacanță pe litoralul bulgăresc, ne-am îmbolnăvit cu toții de COVID, după ce timp de doi ani și jumătate reușisem să-l fentăm… Eu și Sabina am scăpat ușor, aproape asimptomatic. Crenguța, ca de obicei, a vrut neapărat să fie mai cu moț: a zăcut vreo săptămînă cu stare destul de proastă, cu hipersensibilitate cutanată destul de nasoală (vreo cîteva zile nu suporta nici măcar hainele pe ea).

Surpriza cea mai mare a venit însă la întoarcerea acasă, după această vacanță minunată. Reluînd sesiunile săptămînale de înot cu Sabina, am constatat cu stupoare că, de la cele 10 lungimi de bazin pe care le făceam în mod uzual, acum trebuia să mă opresc după doar 2, cu dureri greu de ignorat în piept.

Un angio-CT și o coronarografie mai tîrziu, acum știu că acelei dureri i se spune angină pectorală, că motivul este blocarea arterei coronare stîngi (aparent colesterolul și fumatul sînt motivele principale), și că singurul lucru care m-a salvat de la un infarct masiv și posibil mortal a fost faptul că blocarea a fost graduală, nu bruscă, lucru care a permis dezvoltarea de colaterale suplimentare din coronara dreaptă, ce au menținut o oxigenare optimă pentru mușchiul cardiac.

Montarea de stent nu a fost considerată o variantă optimă, deoarece blocajul este localizat după, dar foarte aproape de locul unde artera coronară stîngă se bifurcă în 3 (trifurcă?). Iar faptul că ar trebui făcute 2 găuri în stent pentru a permite irigarea normală și pe segmentele adiacente ar însemna compromiterea integrității lui structurale și riscul de infarct masiv odată ce s-ar prăbuși. Așa că iată-mă, internat de azi la Sanador, pentru efectuarea unui bypass coronarian minim invaziv!

Dăcît că „minim” e ceva relativ, după cum pare… După ce mi s-a povestit la controlul pre-anestezic despre 2 catetere, din care unul pe jugulară, despre sondă urinară, tub de dren și, mai ales, despre asistarea sangvină extracorporală (nu sînt convins că am reținut corect denumirea, dar cred că intuiesc despre ce e vorba și nu sînt deloc încîntat), aproape că-mi vine să-mi iau jucăriile și să plec acasă. Ceea ce, evident, nu e o opțiune.

Vom trăi și vom video. Tudor out.

PS: Ca să fie clar, nu e vorba de porcăria lui Dan Pița din ’85.

PPS: Ultimele săptămîni au fost o perioadă plină de angoase și de întrebări existențiale (la propriu). Nu am nici timpul necesar și nici antrenamentul scriitoricesc să le rezum aici, dar au fost oribile. Și au trecut. Ce va mai fi, vedem de mîine încolo.

Categorizat: Noi |