Mulțumesc din inimă primarilor

19 octombrie 2009 | Comentariile sunt închise pentru Mulțumesc din inimă primarilor

De 20 de ani la „cîrma” acestui „oraș” se perindă diverși primari, căruia unii se încăpățînează să-i spună sforăitor capitală europeană, deși nu cred să existe alt gen de argumente decît cele strict administrative…

Din păcate pentru noi, muritorii de rînd care am fost obligați de o soartă stupidă să ne ducem zilele pe-aici, prestația acestor primari s-a dovedit mai degrabă africană. Toți acești edili, începînd cu Halaicu sau Lis și terminînd cu actualul dictator de desen animat, Băsescu, au „muncit” pentru binele concetățenilor lor la fel de bine ca un acar plictisit și soios, dintr-o haltă unde nu oprește decît personalul de Căcăreaza Mare, o dată pe zi și doar cît să golească haznalele.

Una dintre problemele „soluționate” competent de aceste nevertebrate, acești parameci politici, este traficul auto. Cred că dacă l-aș mai fi auzit pe rîma de Videanu spunînd de multe ori cum a sincronizat el semafoarele, ajungeam să-mi vomit mațele spontan. Exemplu: ora 2:30 dimineața, în drum spre aeroport, am stat la absolut toate semafoarele de pe Magheru, începînd de la Universitate și pînă la Victoriei. Vă imaginați cam cît de eficientă este această măreață „sincronizare” pe timpul zilei, în traficul orelor de vîrf… De altfel sintagma „oră de vîrf” a ajuns complet lipsită de sens, pentru că toate cele 24 de ore sînt de vîrf.

Noul meu loc de muncă se află la o distanță de 2,5 km de casă, ruta cea mai dreaptă trecînd prin 3 intersecții mari, semaforizate – la podul Timpuri Noi, la Nerva Traian cu Mărășești, și la fostul Connex, Nerva Traian cu Unirii. Înainte de a începe lucrul efectiv credeam că l-am prins pe Dumnezeu de un picior (chiar dacă eram conștient că nu are cum să fie la fel de bine ca în vremurile glorioase de la Team Code, cînd traversam strada și în 3 minute eram la birou). Pe jos, într-un ritm nu foarte alert, aș face probabil distanța respectivă în aproximativ 20 de minute, cu mașina cît de rău ar putea fi?!

Ei bine, aici viața din orașul ăsta de căcat bate de departe imaginația. În zilele bune, cu mașina fac 25-30 de minute! În zilele proaste: 45-50 de minute! Iar cel mai neplăcut aspect rămîne imprevizibilitatea, n-ai cum să-ți planifici nimic dacă marja de eroare e atît de mare… Iar viața e mult prea scurtă – după ce că dormim jumătate din ea, o mare parte din ce ne rămîne să petrecem în mașină?

Da’ familie și prieteni avem dreptul să avem? Alte preocupări decît muncă, somn și haleală avem voie să avem?

Săptămîna trecută am decis să experimentez un traseu alternativ, cu vreo 500 de metri mai lung. Părea că e mult mai bun, pentru am făcut în fiecare zi aproximativ 20 de minute, inclusiv în zile cu ploaie (la prima picătură totul înțepenește în orașul ăsta, e ca într-un banc prost). Astăzi însă totul s-a dus dracului: am plecat de acasă cu 10 minute mai devreme decît de obicei și am ajuns cu 15 minute mai tîrziu! Următorul traseu alternativ cred că va implica bicicleta, rolele, skateboard-ul, sania, trotineta, sau pur și simplu „teneșii” – în nici un caz mașina…

Și ca să lămuresc ce voiam să zic în titlu: Să vă fută cîinii comunitari, bă, nesimțiților!

Categorizat: Bucureștene, Românisme | Etichetat: București, frustrare, gunoi, politică, primar, trafic |