Inglorious Basterds

28 septembrie 2009 | 2 comentarii »

Brad Pitt în rolul Lt. Aldo Raine Mă bucur că pot să inaugurez categoria „Filme” scriind despre unul dintre puținele filme care mi-au plăcut în ultima vreme: Inglorious Basterds, cel mai recent film scris și regizat de Quentin Tarantino.

Povestea este fermecătoare, deși se dovedește a fi, sub aparența unei inspirații istorice, pură fantezie. Dar, spre deosebire de Sergiu Nicolaescu care a reușit să batjocorească istoria națională prin ignoranță flagrantă și, pe alocuri, prostie, Tarantino pornește de la o realitate istorică pentru a povesti magistral o realitate alternativă, un „ce-ar fi fost dacă”, iar filmul are mai degrabă tonuri de comedie neagră decît de documentar. Evident, o mulțime de oameni nu au înțeles acest lucru, dovadă stînd inclusiv lista kilometrică de „neconcordanțe istorice” de pe pagina dedicată filmului la imdb.com (vezi link-ul de mai sus).

Diane Kruger în rolul Bridget von HammersmarkCele 3 ore trec foarte ușor, nu numai datorită poveștii spumoase și complexe, ci și distribuției de excepție. Nu mă refer la Brad Pitt – el este un maestru și o dovedește chiar și prin acest rol relativ micuț. Mă refer la actorii francezi, austrieci, nemți, burkina-faso-lieni (?! ), necunoscuți mie înaintea acestui film, dar care au jucat extraordinar, putînd susține dialoguri convingătoare în engleză, franceză, germană, italiană, o performață în sine dar în nici un caz singura.

Aș remarca pe:

Mélanie Laurent în rolul Shosanna Dreyfus Mélanie Laurent (Shosanna Dreyfus) – una din cele (aproximativ) 3 franțuzoaice frumoase de pe planetă . Nu rămîne doar o „pretty face” în film, spre cinstea ei.

Christoph Waltz (Col. Hans Landa) – premiul pentru cel mai bun actor la Cannes. Îl merită. Un personaj negativ pe care nu știi dacă să-l admiri sau să-l urăști de moarte.

Diane Kruger (Bridget von Hammersmark) – o Greta Garbo caldă, de-a dreptul fierbinte, și mult mai puțin teatrală.

Eli Roth în rolul Sgt. Donny Donowitz Denis Ménochet (Perrier LaPadite) – joc actoricesc desăvîrșit, reușește să transmită prin expresia feței și a ochilor mai mult decît prin zeci de replici.

Și nu în ultimul rînd Quentin Tarantino, pentru a cărui prestație ca scenarist sau ca regizor nu pot spune decît „jos pălăria”!

Evident, experiența nu putea fi plăcută pînă la capăt, pentru că noi nu trebuie să uităm nici o secundă în ce căcat de țară trăim.

Cinematograful de 2 lei în care rula filmul (MoviePlex, în mall-ul Plaza – și nu dau link pentru încerc să le fac antireclamă aici) a decis că într-un an de criză se impune economia la energia consumată de aerul condiționat. Iar noi, în prețul exorbitant al biletului, am primit fără să cerem și o saună. Așa ne și trebuie, mama noastră de ‘telectuali cinefili…

Și că tot veni vorba de mall-uri bucureștene, în Plaza am găsit, cu aceeași ocazie, un exemplu grăitor al mentalității dîmbovițene: la etajul cu cinematograful și restaurantele au sărit o grămadă de plăci de gresie din pardoseală. Modalitatea aleasă pentru reparație? Fîșii de linoleum ordinar, tăiate probabil din mînă, la fața locului, cu foarfeca și deci drepte ca pișatul boului, de o culoare verzuie incertă de parcă erau abia vomate de un cîrd de gîște, așternute generos peste găurile din podea și accentuînd astfel simțitor denivelările. Mondial! Dar aveți grijă pe unde călcați.

Notă: imaginile sînt împrumutate în scop de ilustrare de pe site-ul oficial al filmului și sînt protejate de legile referitoare la proprietatea intelectuală. ©The Weinstein Company, 2009. All right reserved.

Categorizat: Filme | Etichetat: București, de văzut, gunoi, prostie |