YouTube Fucking Music™
05 decembrie 2020 | Comentariile sunt închise pentru YouTube Fucking Music™
Așadar Google, în imensa lui înțelepciune, a decis să arunce la gunoi aplicația Play Music și să o înlocuiască cu una nouă, atașată unui nou serviciu, numită YouTube Music (Google Play Store, Apple App Store).
Ca să fie clar că nu schimbarea în sine este sursa nemulțumirii mele, am să spun din capul locului că Play Music era tîmpițică și urîtă, pe lîngă alte bube neesențiale. Dar era un compromis acceptabil și funcționa binișor pentru ce voiam eu: să ascult muzică achiziționată de pe Google Play Store atunci cînd nu sînt acasă.
Într-o vreme demult apusă îmi copiam muzică pe telefon, dar cum nu încăpea tot ce aș fi vrut, procesul de selecție îmi lua mult prea mult timp, iar la final rămîneam cu prea puțin spațiu de stocare ca să mai pot folosi telefonul și pentru altceva (de exemplu foto sau video), am decis că o aplicație care să facă streaming e o variantă mai bună. În plus, iOS-ul de la Apple este o mizerie totală cînd vine vorba de transfer și administrare multimedia (dar ăsta e subiect pentru altă ocazie).
Revenind la avortonul YouTube Music… dacă ar fi vorba de proiectul de weekend al unui adolescent cu acnee, dezvoltat în subsolul casei mamei lui, ar fi doar jenant. Aș fi zis că atît a putut el; sau că „de unde nu e, nici dracu’ nu cere”, etc. Dar fiind vorba de o corporație cu resurse practic nelimitate, cred că este mai degrabă nesimțire și nepăsare. Este modul în care Google arată acel deget unui grup imens de oameni, dacă e să ne luăm după numărul de instalări de Android cu care se laudă în Play Store (peste 5 miliarde). Apple nu ne spune cîte instalări are pe mobilele lor, dar putem presupune că e un număr măricel.
Dar să le luăm pe rînd, muncitorește, fără vreo ordine sau logică specială.
De cele mai multe ori nu ține minte unde a rămas
Incredibil, dar iată, se poate. Aproape de fiecare dată cînd pornesc aplicația după mai mult de 5 minute de la ultima utilizare, mă întîmpină ori cu un căcat de ofertă pentru serviciul lor premium, ori cu pagina home. Ceea ce e mai surprinzător e că, totuși, o dată la cîteva încercări, reușește să extragă de undeva, din străfundurile sufeltului ei negru, informația despre cîntecul la care rămăsese! Asta nu înseamnă că o să și continue să cînte de unde a rămas – sau măcar să reia melodia respectivă de la început. Nu, pur și simplu stă ca vaca, așteaptînd să apăs eu play, sau rotind la nesfîrșit un indicator de încărcare.
Redarea începe după 30s de la comanda play
De la prima apăsare pe buton și pînă începe efectiv redarea, trec în jur de 30 de secunde! De parcă fișierul n-ar fi deja pe telefon, într-un cache, pe undeva. Luînd în calcul posibilitatea cea mai pesimistă că fișierul nu este în cache, nu văd de ce i-ar trebui mai mult de cîteva secunde să umple un buffer cu care să poată începe redarea.
Singura metodă pe care am descoperit-o ca să scurtez această așteptare este să schimb melodia din butoanele next/previous, această nouă melodie începînd să cînte imediat – ceea ce-mi confirmă bănuiala că NU are nevoie de mai mult de 1-2 secunde ca să umple buffer-ul. Dacă revin la melodia inițială, începe și aia să cînte imediat. De mare excepție…
Ecranul de pornire este complet inutil
Ecranul home e plin cu mizerii al căror rost nu-l pricep: niște taguri-linkuri-butoane numite Workout, Focus, sau Relax pe care n-am nici o intenție să apăs vreodată, un auto playlist cu like-urile mele de pe YouTube, un alt playlist numit My supermix, altul New Releases Mix, după care urmează o secțiune Songs of the year unde mi se propun „comori” de genul Dani Mocanu, Bogdan de la Ploiești, Jador, Nane, Inna, Hi-Q și alții, care, apropos, par să apară și prin alte playlist-uri sau secțiuni, în caz că le-am ratat.
Pe bune, Google? Cînd pula mea m-ai văzut tu ascultînd manele ca să îți imaginezi că aș vrea să încep acum, în căcatul de aplicație pe care mi l-ai băgat pe gît împotriva voinței mele?! 🤬
Ca să stabilim că spumele mele sînt justificate, vă reamintesc că vorbim despre compania care „înghite” cantități astronomice de date legate de căutări, clickuri, localizare geografică și cine mai știe cîte altele, cu care se presupune că poate face un profil atît de corect al fiecărui utilizator încît aparent află chestii pe care nu le știa nici persoana în cauză.
Ecranul Librărie este de nepătruns
În secțiunea Activitate recentă (Recent Activity) apar 2 albume; n-am idee cum au ajuns acolo, nu le dețin. Ceea ce pare a fi doar un titlu de secțiune, este de fapt un buton care duce într-o pagină goală cu titlul History (Istoric, deci nu Activitate recentă), unde mi se freacă ridichea că lista nu conține videoclipuri și că trebuie să activez istoricul YouTube.
O mică digresiune legată de UX: butonul de revenire la librărie este doar săgeata aia mică din colțul stînga sus. Nu tot titlul, nu 5 pixeli în jurul ei, nu. Doar săgeata. Dacă ai degete de dimensiunea caltaboșilor, ca mine, multă baftă să-l nimerești!
Dacă selectez Albume, ajung din nou într-o pagină cu cele 2 albume misterioase pe tab-ul selectat implicit, numit YT Music. Dacă vreau să văd muzica pe care o dețin și pe care de fapt vreau s-o ascult, trebuie să selectez tab-ul Uploads, logic. Absolut de fiecare dată, chiar și dacă doar apăs „back” și revin aici în secunda următoare, comportament care se reproduce în toate secțiunile: Albums, Songs, Artists! 😤😱🤯
„Bonus”: listele pot fi ordonate alfabetic (A-Z), alfabetic inversat (Z-A), sau după data adăugării (Recently added). În secțiunea de playlist-uri însă, indiferent de sortarea aleasă, cel numit Your likes apare întotdeauna primul și nu poate fi ascuns, șters, redenumit. Doar se știe: Y este prima, ultima, precum și cea mai recentă literă din alfabet!
Search-ul caută doar unde vrea mușchiu’ lui
Indiferent în ce secțiune sau pe ce tab mă aflu cînd apăs pe butonul de căutare, sugestiile și rezultatele vor fi de pe YouTube, nu dintre achizițiile mele! Așadar caut un cîntec, sau un album, sau un artist din colecția mea, și în loc de fișierele cumpărate, de bună calitate, primesc un video execrabil filmat de cine știe ce agarici într-un concert de acum 20 de ani. Mulțumesc mult, era exact ce-mi doream!
„Bonus”: așa am ocazia să omor și bateria, pentru că ecranul trebuie să rămînă luminat cît timp „ascult”. Da, ați citit bine. Ca să poți „asculta” video de pe YouTube în fundal, în timp ce folosești altă aplicație sau cu ecranul oprit, trebuie să cumperi un abonament Premium lunar!
„Bonus” suprem: pentru că practic ai părăsit librăria proprie și ai aterizat pe YouTube, te poți „bucura” intens de calupurile de publicitate inserate, întotdeauna în grupuri de cel puțin două spoturi, între melodii și, ocazional, chiar în mijlocul lor!
Ordinea de redare nu este păstrată între sesiuni
Dacă printr-o minune aplicația își aduce aminte ce playlist și ce melodie ascultam ultima oară, modul de redare aleator (shuffle) nu se salvează în schimb niciodată! Ori de cîte ori selectez un playlist pentru redare, începe cu prima melodie și le cîntă în ordinea originală.
Pictogramele din liste sînt afișate greșit
Într-o listă a căror elemente nu încap într-un singur ecran, fie că e vorba de melodii, albume sau artiști, pictogramele sînt descărcate și afișate numai pentru elementele vizibile. La derularea rapidă a listei, încărcarea și afișarea pictogramelor se face cu o întîrziere vizibilă, chiar și în cazul în care aceeași pictogramă corespunde mai multor elemente, deci ar trebui să fie afișată instantaneu pentru că a mai fost deja încărcată și afișată cel puțin o dată! În plus, înainte de afișarea pictogramei corecte, e posibil să fie afișată una sau chiar mai multe pictograme diferite, aparent la întîmplare. Uau, chestia asta e atît de stupidă încît nu pare un accident!
Un tester începător ar fi semnalizat asta imediat. La dracu’, un dezvoltator începător ar fi remarcat singur că ăsta e un comportament bizar și total neașteptat și ar fi încercat să-l corecteze… Ceea ce ridică întrebări de genul „Aplicația a fost văzută de vreun tester?” sau „Aplicația a fost dezvoltată de un programator profesionist, sau mai degrabă asamblată din bucăți disparate create de candidați în cursul procesului de recrutare de la Google?” Deși, dacă ar fi să ne luăm după niște articole voalat publicitare legate de procesul lor de recrutare, calitatea ar fi trebuit să fie net superioară chiar și în eventualitatea asta.
Concluzii
Este o bătaie de joc pentru care Google încearcă să mă convingă că ar trebui să plătesc cel puțin 28,99 lei pe lună, adică aproape cît pentru Netflix!
Între 12 martie 2020 și 20 noiembrie 2020, versiunea pentru iOS a fost actualizată de 25 de ori, ceea ce înseamnă că, în timp, o parte dintre problemele astea vor fi rezolvate (speranța moare ultima). Rămîne însă faptul că Google, o corporație care nu duce lipsă de talent sau bani, a considerat că e ok să închidă un serviciu funcțional înainte ca înlocuitorul să aibă măcar aceleași funcționalități și să ne oblige pe toți să devenim cobaii captivi și fără posibilitate de recurs ai procesului lor de dezvoltare software.
Cel puțin cobaiul ăsta spune că n-are de gînd să o înghită nemestecată. Să înceapă căutarea de alternative self hosted!
Categorizat: Dev, Moftware |