Hai să-ț’ dau cultură, neamule!
08 iunie 2010 | Comentariile sunt închise pentru Hai să-ț’ dau cultură, neamule!
28 aprilie 2010, centrul Bucureștiului, capitală (chipurile) europeană. Norul de fum înecăcios de mici se întinde peste oameni, mașini și clădiri, pornind din curtea Palatului Suțu și plutind alene spre statuile de la Universitate.
Pe lîngă taraba cu cărți se învîrtesc nehotărîte 3 persoane, fără să se apropie prea mult – ai zice că sînt contagioase. Nu le învinovățesc, cine și-ar dori un puseu de febra lecturii? 
Cîțiva metri mai încolo, grătarul cu mici și dozatorul de bere au mult mai mulți mușterii, vreo 15, așezați cuminți la rînd. Vînzătorul de cărți nu se vede, probabil s-a ascuns undeva la umbră; cel de la dozatorul de bere însă abia prididește, e sete mare… de cultură.
Notă de încheiere: Palatul Suțu este actualmente sediul Muzeului Municipiului București. La secțiunea dedicată istoriei familiei Suțu putem citi:
Povestea palatului Suţu începe odată cu căsătoria lui Costache Suţu, nepot de frate al domnului Mihai Suţu, cu Ruxandra Racoviţă în 1816. Drept zestre Ruxandra aduce soţului proprietatea din faţa bisericii Colţea, pe care ulterior, în anii 1833-1835, Costache va ridica edificiul care-i va nemuri numele.Dan Falcan, Muzeului Municipiului București
Să ne fie clar: nemurirea numelui Suțu nu decurge din faptul că personajul în cauză a deținut funcțiile de Mare Postelnic în 1820, Preşedinte al Curţii de Apel Bucureşti în 1836 sau Ministru al Dreptăţii în 1850, nu! Și-a tras palat, e nemuritor, mînca-ți-aș!
În mod absolut firesc, nemurirea cu palat se înghite cel mai lesne cu mici și bere. Manelele au lipsit, ce-i drept, dar poate data viitoare…
Categorizat: Bălmăjeli, Bucureștene, Românisme | Etichetat: București, gunoi, prostie, țară de căcat, țara minunilor |