„Trecut de căcat am avut, prezent de căcat avem, bine măcar că nu avem nici un fel de viitor...”Horațiu Mălăiele

Cu cetățeanul… Kane?

09 septembrie 2021 | Comentariile sunt închise pentru Cu cetățeanul… Kane?

Ușă din Primăria comunei Snagov, pe care se vede inscripția „Birou consultanță cu cetățeanul”

Știu ei care cetățean. Persoană importantă, mă-nțelegi. Că doar nu se consultă cu toată lumea, ca la piață…

Categorizat: Bălmăjeli, Românisme |

Adio, bătrîn prieten

31 octombrie 2020 | Comentariile sunt închise pentru Adio, bătrîn prieten

După 11 ani în care aproape că nu l-am oprit, a venit momentul să mă despart de bătrînul meu mac pro.

Bătrînul meu mac pro, model 3,1 din 2008

O sculă de excepție, care continuă să meargă perfect chiar și azi. O calitate nemaiîntîlnită la nici un computer modern, din nefericire nici măcar la cele de la Apple… MacBook Pro-ul de la birou, model mult mai recent, a ajuns în service de 2 ori într-un an pentru probleme cu tastatura și cu încărcarea bateriei; de fiecare dată „reparația” a constat în schimbarea plăcii de bază, printre altele, adică practic alt computer.

Modelul ăsta de computer fusese abandonat inclusiv de Apple – cel mai recent sistem ce se putea instala „oficial” era OS X 10.11 „El Capitan” din 2012. Neoficial însă, am rulat cu succes foarte multă vreme High Sierra 10.13 din 2017 (pentru informații suplimentare vezi High Sierra Patcher creat de DosDude). Abia cînd am pus Mojave (de, mirajul dark mode) lucrurile au început să o ia razna complet… deși era clar vina sistemului de operare, nu a hardware-ului.

Avînd 2 porturi ethernet gigabit, l-aș fi putut folosi pe post server de web sau de virtualizare. Din păcate, consumul mare de energie nu se justifica în genul ăla de aplicații, unde încărcarea operațională ar fi fost relativ mică. La începutul anului mi-am cumpărat un mac mini pe care-l folosesc ca workstation principal, iar de atunci bătrînul pro doar aduna praf. Nu prea mai avea rost să-l păstrez. Ceea ce nu înseamnă că nu mă întristează foarte rău…

Categorizat: Bălmăjeli |

Ce a mai fost nou în 2019

18 ianuarie 2020 | Comentariile sunt închise pentru Ce a mai fost nou în 2019

De departe cea mai mare chestie a fost absolvirea Crenguței. Și nu numai că a absolvit… a luat și examenul de licență, și pe ăla de admitere în baroul București!

Bravo iubito, ești cea mai tare! La propriu; eu n-aș mai putea face asta acum nici dacă viața mea ar depinde de asta!

Și nu a fost doar anul ăsta, evident. Patru ani de muncă intensă și fără oprire! Frățioare!

Și, cum se întâmplă de obicei, se pare că nu a fost oricum sfîrșitul, pentru că urmează… wait for it… mai multă muncă. Proaspăt angajată la o firmă de avocatură (mă rog, relativ – de vreo patru luni), m-a anunțat că trebuie să muncească în weekend.


Tata a continuat să refuze să vorbească cu noi. Pe 9 februarie, cînd a murit socrul meu, Crenguța a încercat să-l sune și să-i spună de înmormîntare și probabil a crezut că are vreo legătură cu ziua mea și nu i-a răspuns, dar i-a trimis un SMS spunând practic să-l lăsăm în pace. Ceea ce am făcut, mulțumesc frumos. Sau mai bine zis, să te sparg.

N-am mai făcut nimic în legătură cu asta. Nici nu știu ce, nici nu știu dacă ar trebui. N-aș vrea să mă gîndesc că-și petrece ultimii ani singur, departe de copii și nepoți, dar dacă pe el atît îl duce capul… n-am cum să-l oblig.


Categorizat: Bălmăjeli, Noi |

Cîinele care a vorbit

20 martie 2019 | Comentariile sunt închise pentru Cîinele care a vorbit

Stau la colțul străzii și privesc un bărbat care trece pe lîngă mine împingîndu-și bicicleta de coarne. Cu o mînă sprijină un cîine așezat în spate, pe portbagaj; e într-o stare jalnică, oasele bazinului îi împung pielea ca niște lopeți ruginite și acoperite de licheni, iar blana are mari petice lipsă prin care se văd ulcerații sîngerînde.

Pe neașteptate cîinele alunecă într-o parte și cade pe asfalt cu un sunet bolnav, ca de sac plin cu oase. Geme și scîncește și aș putea jura că-l aud rostind „I fell down…” din mîrîituri și plescăituri. Mă aplec să-l ajut, dar nu știu de unde să-l apuc printre atîtea răni. Sînt copleșit de emoție pe neașteptate și încep să plîng, greu, cu gemete care-mi însîngerează gîtlejul și-mi încețoșează privirea.


Apoi mă trezesc, plîngînd. Da, plîngînd, la fel de greu și de dureros ca în vis. Mi-e înfiorător de dor de Dexter…

Categorizat: Bălmăjeli, Delir nocturn |

Din puțul marketingului

13 decembrie 2018 | Comentariile sunt închise pentru Din puțul marketingului

Crăciun fericit lights

Crăciun fericit… lights?

Duși cu cardul

Duși cu cardul

Categorizat: Bălmăjeli, Românisme | Etichetat: , , |