Încă o vară
17 mai 2009 | 3 comentarii »A venit din nou vara în București… pentru mine nu e nici un motiv de bucurie.
În primul rînd pentru că am alergie la polen de iarbă (febra fînului, în limbaj poporan). Așa că de pe la începutul lui mai pînă pe la sfîrșitul lui octombrie trebuie să-mi pompez antihistaminice în draci, altfel sufăr ca un cîine. Ochii lăcrămoși, nasul care curge permanent și strănutul la fiecare 10 secunde n-ar fi așa mari probleme, dar insuficiența respiratorie poate fi de-a dreptul oribilă. Nu e deloc plăcut să nu poți dormi noaptea din cauza senzației de sufocare.
Ar fi apoi căldura. N-o mai suport atît de bine ca în vremurile mele bune – probabil un rol important aici îl au și cele 15-20kg excedentare de care tot încerc să scap fără succes (dar și fără prea mare tragere de inimă, recunosc). Iar în orașul ăsta pînă și căldura pare mai rea decît în alte părți. Probabil pentru că și este.
Dar cele mai rele rămîn mirosurile. Grele, dulci, pestilențiale, orașul ăsta are de toate felurile. Nici nu știu dacă mirosul de la ghena de gunoi, care mă pleznește peste ochi în fiecare dimineață la ieșirea din casă, sau mirosul canalului de lîngă terasa berăriei din colț, or fi mai rele decît mirosul pițipoancei de metrou, care și-a turnat juma’ de sticlă de parfum „Bolce & Cabana” pe ea, probabil în loc de duș (în spiritul tiristelor de pe centură, care-și igienizau obiectul muncii făcînd gargară cu Coca-Cola).
Nici măcar pe stradă nu e mai bine. Deși în aer liber, la tot pasul te pîndește cîte o agresiune olfactivă. Vin în valuri, cu vîntul, iar uneori nici măcar nu e vorba despre ele, ci chiar despre ei. Concetățenii mei în trening sau maieu (sau ambele, evident), care au convingerea că after-shave-ul se aplică chiar ca în reclamă, cu splash din pumnul umplut pînă sus. Sper să nu fiu bănut de discriminare, nu e vorba numai de ei. Nu i-am uitat nici pe metrosexualii cu costum, cravată și pantofi jegoși și stîlciați, care put a transpirație / parfum / after-shave de-ți mută nasul… dar încerc să mențin textul la o lungime rezonabilă.
Acestor cretini (deși probabil nu sînt în target) vreau să le dedic un fragment din episodul 14, seria a 5-a, a serialului Friends, botezat de producători „Cel-În-Care-Toată-Lumea-Află”. Spre sfîrșitul fragmentului de pe YouTube (minutul 8 și 28 de secunde), Rachel îi dă cu parfum lui Phoebe, care se pregătea pentru o „întîlnire” cu Chandler. De fapt Rachel pulverizează puțin în aer, iar Poebe trece prin norul fin! Ați reținut, vaci proaste de București? Parfumul trebuie să fie ceva foarte discret, fermecător prin subtilitate, să te facă să-ți muncești mintea încercînd să-l identifici, întrebîndu-te dacă nu cumva pielea ei miroase așa de cînd mă-sa a făcut-o.
Mă împac oarecum cu gîndul că, așa cum o femeie elegantă, diafană și sexy te poate face s-o iubești într-un singur fel – discret, tandru, protector – una care-și toarnă bidonul pe ea nu poate decît să fie futută în cur de un mîrlan care rîgîie usturoi de la șaormă. Sper ca legea compensației să funcționeze și așa. Sau măcar așa.
[flashvideo file=http://www.youtube.com/watch?v=cYulFXzaj28 start=75 image=/media/video/friends-s5-e14.jpg /] FRIENDS S5 E14 – The One Where Everyone Finds Out
Categorizat: Bălmăjeli, Bucureștene | Etichetat: București, gunoi, parfum, pițipoance, vară |
18 mai 2009, 13:47
Deci, mi-a placut foarte mult si de fapt mi-ar placea sa scrii mai des. A, si am apreciat comparatia din finalul articolului. Profunda, daca mi se permite acest cuvant!
20 mai 2009, 19:05
draga fratelo, si mie, ca si sotiei, mi-a placut ce ai scris. sunt la Alba Iulia momentan si incerc sa pazesc proiectia unui film pe care am ajuns sa il uras foarte tare: „Delirious”. Il urasc pentru ca 1) l-am vazut de prea multe ori, obligata fiind, si 2) este un film foarte prost. Eu insa ma bucur ca a venit vara. Imi place ca in aer miroase a flori si a iarba, ca e cald si ca soarele imi arde pielea. E adevarat ca eu nu am alergii si ca asta e un amanunt extrem de important, si e adevarat ca eu nu merg decat foarte rar cu mijloacele de transport in comun in Bucuresti, iar cand o fac evit orele de aglomeratie. Dupa aceste doua luni de umblat de colo colo, prin orase diferite, prin hoteluri care mai de care mai amarate, prin sali de teatru care mai de care mai paraginite si mai prafuite, am ramas totusi cu amintire frumoase si cu impresii foarte bune despre cel putin 3 orase in care as alege oricand sa stau, mai degraba decat in Bucuresti: Sibiu, Targu Mures, Timisoara. In oricare din cele 3 de mai sus, oamenii sunt educati si interesati de cultura, evenimente. Strazile sunt curate, cafenele si terase la tot pasul, ca in strainatate, gasesti un eveniment cultural in fiecare seara, daca vrei. Desi mi-a fost greu sa cred ca e posibil sa traiesti mai bine in alt oras decat in Bucuresti, am ajuns la concluzia ca e posibil ca multe alte locuri sa fie mai bune decat Bucurestiul. Mie in continuare mi se pare ca viziunea ta este mult prea sumbra, dar o accept, fiindca zici ca asta e un loc pentru descarcat nevroze. fie. te pup insa te anunt cu mult interes ca sunt extrem de fericita ca a venit vara si ca e cald de mai mai sa te sufoci. hai ca n-o fi dracu’ asa de negru.
22 mai 2009, 14:39
Păi sis, părerea mea e că toate celelalte locuri sînt mai bune decît Bucureștiul
.
Cît despre Sibiu, subscriu. Și mie mi-a plăcut, deși partea muncitorească din jurul părții vechi nu pare cu mult mai altfel decît toate celelalte jeguri comuniste de pe la noi.
Și dracul nu e negru… încă!