Kafka, frate…
19 iulie 2010 | 4 comentarii »
Dacă cineva ar fi urmărit caseta din dreapta, acolo unde afișez detalii despre cartea pe care o citesc, ar fi observat o apariție meteorică, preț de cîteva zile, a Castelului lui Kafka.
După o „cură” destul de lungă de cărți S.F. am vrut să-mi îmbunătățesc cultura generală și cu o carte „serioasă”, dar de data asta nu mi-a ieșit… Tot respectul pentru măiestria scriitoricească a lui Franz (și a traducătorului, care s-a descurcat onorabil cu fraze de cîte o pagină), textul se citește destul de ușor, narațiunea este curgătoare și în general plăcută. Din păcate e necesară o stare de spirit deosebită și extrem de stabilă pentru a se putea digera așa ceva, chestie care mie, în general vorbind, îmi lipsește, dar în mod special în ultima vreme.
Așadar la dracu’ cu cultura, trăiască S.F.-ul. 
22 iulie 2010, 14:35
pai bine „frr’te”, cu Franz vrei sa te intorci tu printre „pamanteni”? esti culmea…
ia-o si tu mai usor, mai light, pana vezi „c-o ia”, incet, incet. si dupa aia treci la grei.
eu m-am delectat in ultimul timp cu Dorothy Sayers, o scriitoare britanica, nascuta pe la 1890. A scris carti politiste, in genul Agatha Cristie. Detectivul ei e Lord Peter Wimsey, un personaj mult mai placut decat Poirot, dupa parerea mea, cu mult mai mult umor si mai putin arogant. Excelenta lectura, de-a dreptul.
De cateva zile am trecut la lucruri mai serioase, o scriitoare suedeza, contemporana, Marianne Fredriksson. „Hanna and her daughters” se numeste cartea si e foarte misto, desi in stilul nordic suedez, in care nu se intampla mare lucru.
23 iulie 2010, 10:36
Da, am luat-o cam tare și m-am dat cu capul de prag.
Totuși de cărți polițiste chiar că n-am chef… cred că o să continui seria Millenium a lui Stieg Larsson, acolo genul polițist e minoritar parcă
.
Dar să termin cu conu’ Lazăr mai întîi.
23 iulie 2010, 11:59
Al doilea volum din Millenium, „Fata care s-a jucat cu focul” se numeste, parca, nu e atat de misto ca primul volum. In schimb al treilea e la fel de misto ca si primul. In fine, mie mi-au placut toate trei volumele, le-am citit pe nerasuflate.
Dar iti recomand un american, Colin Harrison. Scrie un fel de thriller politist, in genul Larsson, dar as spune cu experienta si condeiul unui scriitor adevarat, cu pasaje savuroase de umor, cu personaje destul de complicate si bine conturate. Primul din romanele lui care mi-au placut foarte tare, a fost „Havana Room” si inca unul, pe care l-am terminat nu demult, „Afterburn”. Nu stiu daca e tradus in romana. Daca te intereseaza, pot sa ti le aduc eu, in engleza.
23 iulie 2010, 12:24
Cred că mai degrabă m-ar interesa în engleză, n-am mai citit de mult și am cam „ruginit”…