Darkness, Darkness

[flashvideo file=http://www.youtube.com/watch?v=QDBvY13FE64 image=/media/video/plant-darkness.jpg /]

N-am avut habar (pariez că nici tu) că melodia aparține de fapt unui alt englez, Eric Burdon, și a dat numele unui album din 1980.

Păcat doar că Plant a renunțat la o strofă din varianta originală, care suna așa:

Darkness, darkness
Hide my yearning for the things that cannot be
Keep my mind from constant turning
Towards the thing that cannot see
Thing that cannot see,
Thing that cannot see.

Altfel, vorba unuia care comenta pe youtube, odată ce Plant ți-a cîntat melodia, ia-ți adio: e a lui pe vecie.

Yahoo! a sfeclit-o rău

Aflu de la Daring Fireball (care face trimitere la Tech Crunch) că niște hackeri au reușit să sustragă de pe un server aparținînd Yahoo! date confidențiale (adrese de email și parolele aferente) ale „aproximativ 400.000 de utilizatori”. Unii spun că cifra ar fi mai degabă 450.000, dar Yahoo! pretinde că o parte din parole nu erau valide.

Nu mă surprinde că se întîmplă așa ceva. Am văzut o groază de programatori care habar n-au meserie, de ce n-ar fi și la Yahoo! din-ăștia? Ce mă surprinde în schimb este că existau conturi cu parole de 1 caracter (oare cum e posibil?!), sau că predictibilitatea parolelor este mult, mult mai mare decît mi-aș fi imaginat: Anders Nilsson, Analiza statistică a parolelor furate.

Cei interesați să afle dacă propriile adrese le-au fost compromise pot utiliza Yahoo Leak Password Checker al Sucuri Malware Labs, sau Should I change My Password al Avalanche Technology Group.

Eu nu folosesc serviciul compromis al Yahoo! dar mi-am verificat oricum adresele, just in case. Se pare că sînt în regulă .

Unchiu’ Drew

Genială idee, impecabilă realizare. Iar fețele celor de pe margine…

[flashvideo file=http://www.youtube.com/watch?v=8DnKOc6FISU&hd=1 image=/media/video/uncle_drew.jpg /] Via Daring Fireball și Devour.com

Portret de inventator

Ralph Baer, inventatorul primei console de jocuri video, a împlinit luna asta 90 de ani. La mulți ani!

Via Ironic Sans

Am avut la un moment dat un televizor alb/negru (din păcate nu-mi aduc aminte numele sau modelul, posibil un Sport¹) care avea încorporată o clonă de Pong. La capătul a 2 cabluri lungi erau atașate niște potențiometre, prin răsucirea cărora se putea controla mișcarea paletelor pe ecran. Jucam ore în șir cu tata, chiar și cînd potențiometrele paradite făceau ca mișcările paletelor să fie sacadate și imprevizibile. Sînt ultimele mele amintiri cu tata într-o activitate de familie, nu mult după aia a urmat divorțul și s-a dus dracului tot.

Deci mulțumesc Ralph Baer! Fără să știi (și fără să știu), ai un loc foarte special în sufletul meu.

David Friedman, autorul interviului, povestește:

La un moment dat în timpul interviului și-a exprimat frustrarea că în zilele noastre copiii nu mai citesc pentru că sînt prea ocupați să se joace cu smartphone-urile lor. Așa că l-am întrebat dacă e de părere că puștii joacă prea multe jocuri. A deschis cumva din greșeală o cutie a Pandorei cu invenția lui? Răspunsul lui:

Da. Un pic da. Dar eu am crezut că vin cu un joc de familie. Dacă stai să te gîndești un moment, ce e jocul de ping pong? Nu poți juca ping pong singur. A fost conceput să fie jucat de doi oameni. Și am avut și versiuni pentru 4 mîini ale jocurilor de ping pong și hockey încă de la început. Întotdeauna l-am considerat un joc de familie. Și apoi a cam degenerat într-o chestie pentru un singur jucător la care eu nu m-am gîndit niciodată.

Pare cunoscut…

Și atît de adevărat.

Via cagle.com. Caricatură de Jiho / Cagle Cartoons.