Cărți la litru

Se pare că rușii, chiar dacă vorbesc despre literatură, tot la vodkă se gîndesc. Dovada: litru.ru – electronnaia biblioteca

Na, ți-am dres-o!

Un flavor, vorba lui Badea, pentru un site plin de cîrpeli, unele dintre ele geniale: Na, ți-am dres-o

Na, acuma poți să te uiți la „Tînăr și neliniștit” și să mă lași în pace…

Citește și restul »

Despre Twitter

Nu cu mult timp în urmă, prietenul meu Cătălin (zis și Căță, zis și Kaa0s, să trăiți dom’ director! ) mă întreba pe messenger dacă știu cu ce se mănîncă Twitter-ul și de ce e atîta agitație în jurul lui. I-am povestit pe scurt ce știam și eu, sub rezerva că nu m-a interesat subiectul nici măcar o secundă. În legătură cu succesul lui n-am știut ce să-i spun, am presupus că e vorba de modă, e considerat „cool” din motive care-mi scapă.

Ieri însă am dat întîmplător peste un pasaj legat de Twitter pe blogul unui băiat deștept și mi-am adus aminte de Cătălin. Deci dom’ director, o clarificare mai simpatică pentru dumneavoastră. Să serviți cu plăcere!

„Deși realizez că mulți oameni consideră Twitter valoros, părerea mea este că reprezintă o modalitate îngrozitoare de a împărtăși gînduri și idei. Produce o lume redusă mintal în care cel mai complicat lucru la care te poți gîndi vreodată nu e mai lung de o propoziție. E o cacofonie de oameni care-și zbiară gîndurile în abis, fără să asculte ce spune altcineva. La conectare îți afișează o pagină plină cu grenade miniaturale: propoziții rupte din context, imposibil de înțeles, pentru care ai nevoie de 5 minute de investigații ca să le descifrezi și care se dovedesc a fi stupide, irelevante, sau legate de serialul Battlestar Galactica. Aș scrie un eseu în care să descriu de ce Twitter îmi dă dureri de cap și mă face să mă îndoiesc de viitorul umanității, dar nu merită mai mult de 140 de caractere de explicație, iar eu am irosit deja 820.”Joel Spolsky

Criza financiară lovește greu online-ul românesc

Titlul este, evident, o glumă; nu cred că mai este necesar să comentez cumva imaginea de mai sus…

Un sfat pentru olteanul Alex, totuși: dacă vrei cu adevărat să se simtă economia de electricitate, scoate și frigiderul din priză. Îl bagi la loc doar cînd vrei să cauți noaptea ceva de mîncare, ca să ți se aprindă beculețul din interior.

A, și încă ceva… ia serverul în brațe și mergi pe acoperișul celui mai înalt bloc din apropiere înainte de a-i da drumul! Numai așa vei obține cel mai „răsunător”, cel mai eficient și cel mai durabil efect.

O idee genială

Mi se întîmplă foarte rar să mă entuziasmez în fața unui lucru găsit întîmplător pe net, dar astăzi este o astfel de zi rară.

Plecînd de la articolul ăsta de pe blogul lui John Gruber, am ajuns pe Curved White, site care mi-a plăcut pentru simplitate și design. Și pe care am început să-l scanez în viteză – eu sînt la muncă și, prin urmare, cică muncesc… —, dînd astfel peste această idee demențială a unei oarecare Carolyn Sewell, „Designer. Doodler. Dork.” conform autodescrierii de pe profilul flickr.

Ideea mi se pare, cum spuneam, genială, și nici realizarea grafică nu-mi displace. Fata s-a hotărît să facă zilnic, timp de un an, cîte o ilustrată pentru părinții ei. Unele sînt doar cute, altele au chiar și un mesaj simpatic, cum ar fi Disappointment is Anger for Whimps:

Mă întreb ce gen de felicitări ar merge pentru părinții mei…

Adăugare: Am găsit un articol/interviu cu fătuca în The Whashingtonian, și încă o ilustrație de-a ei care mi-a plăcut foarte mult:

Mi s-a făcut dintr-odată poftă să mai fac și eu puțin design, în ultima vreme am expirat CO₂ de pomană, doar cît să contribui la efectul de seră, precum bășinile vacilor…