18 ianuarie 2020 | Comentariile sunt închise pentru Ce a mai fost nou în 2019
De departe cea mai mare chestie a fost absolvirea Crenguței. Și nu numai că a absolvit… a luat și examenul de licență, și pe ăla de admitere în baroul București!
Bravo iubito, ești cea mai tare! La propriu; eu n-aș mai putea face asta acum nici dacă viața mea ar depinde de asta!
Și nu a fost doar anul ăsta, evident. Patru ani de muncă intensă și fără oprire! Frățioare!
Și, cum se întâmplă de obicei, se pare că nu a fost oricum sfîrșitul, pentru că urmează… wait for it… mai multă muncă. Proaspăt angajată la o firmă de avocatură (mă rog, relativ – de vreo patru luni), m-a anunțat că trebuie să muncească în weekend.
Tata a continuat să refuze să vorbească cu noi. Pe 9 februarie, cînd a murit socrul meu, Crenguța a încercat să-l sune și să-i spună de înmormîntare și probabil a crezut că are vreo legătură cu ziua mea și nu i-a răspuns, dar i-a trimis un SMS spunând practic să-l lăsăm în pace. Ceea ce am făcut, mulțumesc frumos. Sau mai bine zis, să te sparg.
N-am mai făcut nimic în legătură cu asta. Nici nu știu ce, nici nu știu dacă ar trebui. N-aș vrea să mă gîndesc că-și petrece ultimii ani singur, departe de copii și nepoți, dar dacă pe el atît îl duce capul… n-am cum să-l oblig.
20 martie 2019 | Comentariile sunt închise pentru Cîinele care a vorbit
Stau la colțul străzii și privesc un bărbat care trece pe lîngă mine împingîndu-și bicicleta de coarne. Cu o mînă sprijină un cîine așezat în spate, pe portbagaj; e într-o stare jalnică, oasele bazinului îi împung pielea ca niște lopeți ruginite și acoperite de licheni, iar blana are mari petice lipsă prin care se văd ulcerații sîngerînde.
Pe neașteptate cîinele alunecă într-o parte și cade pe asfalt cu un sunet bolnav, ca de sac plin cu oase. Geme și scîncește și aș putea jura că-l aud rostind „I fell down…” din mîrîituri și plescăituri. Mă aplec să-l ajut, dar nu știu de unde să-l apuc printre atîtea răni. Sînt copleșit de emoție pe neașteptate și încep să plîng, greu, cu gemete care-mi însîngerează gîtlejul și-mi încețoșează privirea.
Apoi mă trezesc, plîngînd. Da, plîngînd, la fel de greu și de dureros ca în vis. Mi-e înfiorător de dor de Dexter…
18 noiembrie 2018 | Comentariile sunt închise pentru O nouă slujbă
După 6 ani și 9 luni la IBX (cumpărată de Capgemini în 2014, cumpărată de Tradeshift în 2017), mîine voi începe o nouă slujbă la Endava.
Un pic nervos pentru că nu prea știu la ce să mă aștept încă; un pic trist pentru că mă simțeam bine la jobul vechi pînă să apară cretinii care m-au și determinat într-un final să plec (poate o să scriu la un moment dat mai pe larg despre asta); un pic îngrijorat pentru că trebuie să ajung într-o cu totul altă zonă a orașului și urăsc traficul mizerabil care este deja o constantă a acestui oraș nefericit… și o grămadă de alte sentimente și senzații amestecate.
15 martie 2018 | Comentariile sunt închise pentru Fuck
Dacă la un an după achiziția firmei la care mi-am tocit coatele în ultimii șase ani pleacă și CEO-ul și CTO-ul (primul dintre ei după 14 ani în firmă și 3 achiziții), nu poate fi un semn prea bun, nu?
Deci da…
În acest an m-am gîndit de nenumărate ori că e posibil să fiu nevoit să-mi caut de lucru. Pare din ce în ce mai probabil acum. Ura!
