Porția de Kafka

Se întîmplă că am o cumnată care lucrează pentru o multinațională. Și cum se întîmplă uneori în poveștile cu multinaționale, a apărut posibilitatea să-și cumpere mașina de serviciu la un preț interesant. Pentru că de fapt n-avea nevoie de mașină, a cumpărat-o pentru noi (care nici noi n-aveam practic nevoie de mașină, dar era o ocazie prea bună ca să o ratăm). Citește și restul »

Băi meduzelor care vă credeți șoferi

Știu că sistemul nervos la nevertebrate e o glumă penibilă, dar poate dacă vedeți ideile astea sub formă de listă vă va rămîne ceva în zeama aia pe care o numiți creier… Luați cîte una pe zi dacă mai mult nu se poate, cu puțină apă să nu vă rămînă în gît.

• Dacă vreți să mergeți înainte dar depășiți coloana de la semafor pe linia de tramvai sau pe banda de mers exclusiv la dreapta/stînga, nu înseamnă deloc că voi sînteți deștepți iar noi, cei care respectăm regulile, proști. Ci doar că sînteți extraordinar de nesimțiți.
• Dacă înainte de semafor sau curbă erați pe banda a doua, tot pe aia trebuie să fiți și după. Nu pe prima, nu pe a treia. Există situații în care după semafor sau curbă numărul benzilor se schimbă – după rondul de la fîntîna Miorița, pe sensul DN1 → Casa Scînteii, de exemplu. Cel mai simplu (chiar și pentru o nevertebrată) e să urmăriți dungile de pe asfalt. Încercați, e cam același principiu pe care copiii de grădiniță îl aplică atunci cînd colorează între linii.
• Dacă semnalizați că vreți să schimbați banda, înseamnă doar că îi anunțați pe ceilalți de intenția voastră și că trebuie să așteptați să vi se dea voie sau să apară oportunitatea să o faceți fără a-i încurca pe alții. NU înseamnă că puteți să și trageți de volan în aceeași secundă, de parcă vi s-ar cuveni. NU înseamnă că dacă semnalizați nu mai trebuie să dați prioritate.
• Semnalizarea la schimbarea benzii sau a direcției de mers nu e opțională, e obligatorie. N-am cum să vă ghicesc intențiile. Nu-mi fac mari speranțe că asta se va schimba vreodată; premisa evident falsă e că ați avea capacitatea de a anticipa sau că v-ar păsa cîtuși de puțin de siguranța voastră și a celorlalți. A, iar dacă mașina v-a trecut deja aproape complet pe cealaltă bandă (sau de curbă), nu vă mai obosiți să semnalizați; pentru noi ăștia cu mai mult de 2 neuroni e deja suficient de clar ce vreți să faceți.

Și nu mai faceți fața aia mirat-revoltată cînd vă luați muie de la mine în situațiile de mai sus. Nici nu-mi bateți obrazul cînd mă străduiesc să vă împiedic să le faceți, nu eu sînt mîrlanul. Fiți recunoscători că nu am o bazooka montată pe mașină (încă)!

O limbă grea

VIKINGII: Serialul dramă american de succes

Pentru unii dintre publicitarii români meseria nu e brățară de aur, ci limbă amorțită de carton cleios. Pentru mai mulți decît ați crede. Și, evident, decît ar trebui.

Localizarea la Piața Scînteii pare totuși potrivită, din motive complicat de definit…

Vă rugăm insistent să vă duceți dracului

Ca de obicei, orice contact cu instituțiile statului din țara pulii înseamnă cozi, nervi, batjocură. Astăzi am fost să plătesc contribuția la sănătate și m-am enervat imediat cum am ajuns acolo, observînd afișele lipite în mai multe locuri:

VĂ RUGĂM INSISTENT SĂ APROXIMAȚI CÂT MAI CORECT NUMĂRUL PERSOANELOR CARE AȘTEAPTĂ ÎNAINTEA DVS. ȘI TIMPUL DE SOLUȚIONARE /PERSOANĂ.

ÎN ACEST FEL VOM EVITA DISCUȚIILE INUTILE DE LA SFÂRȘITUL PROGRAMULUI DE LUCRU CU PUBLICUL.

PROGRAMUL DE LUCRU CU PUBLICUL CUNOSCUT DE DVS. SE RESPECTĂ FĂRĂ EXCEPȚII.

Adică ne roagă insistent și agramat — cum bine preciza un anonim care tăiase cu pixul pe afiș cuvintele „cât mai” și scrisese deasupra: „Corect nu are grad de comparație. Măriți programul!” — să nu-i mai enervăm, pe banii noștri, și după programul lor de căcat, făcut fără urmă de respect pentru programul nostru, al tututor celorlalți care nu avem norocul de a fi bugetari.

Mă opresc aici, dar îi rog și eu să mai citească o dată titlul.

Reparație de top

A mai venit și Ancuța prin țară după o lipsă de mai mult de 6 luni și i-am împrumutat Matizul, care oricum zăcea în fața casei de ceva vreme, de cînd eu și Crenguța ne deplasăm cu o singură mașină încercînd să mai scădem cheltuielile (nu, nu sîntem ecologiști de paradă).

Și m-a sunat panicată a doua zi să mă întrebe dacă știu că aerul condiționat face ca tractorul. Știam că ventilatorul e destul de zgomotos, poveste veche de vreo 2 ani de cînd bănuiam că a intrat o frunză sau cine știe ce alt gunoi acolo, dar am crezut că e ea mai sensibilă și exagerează gravitatea problemei, așa că n-am dat mare importanță. I-am zis să folosească ventilatorul pe turația minimă și a rămas că mă voi uita cînd mi-o aduce înapoi.

Citește și restul »