Jaguari pe mă-sa

23 octombrie 2012 | Comentariile sunt închise pentru Jaguari pe mă-sa

Amintirile din școală care-mi stîrnesc cea mai mare nostalgie sînt cele legate de multele nopți nedormite în care devoram cîte o carte. Și numărul cărților citite pe atunci (multe din ele SF).

Așa că nu întîmplător, în foarte rarele ocazii cînd mă mai nimeresc printr-o librărie, trec mai întîi pe la raionul cu cărți SF. Așa am făcut și recent la magazinul Diverta din Mall Băneasa, de unde am ieșit cu o sacoșă de cărți (nu, nu erau toate SF — dar numai pentru că a cumpărat și Crenguța cîteva… ).

Știam că nu voi avea prea mult timp pentru lectură, dar m-am năpustit entuziast asupra celei mai groase dintre ele: Vînătorul de jaguari a lui Lucius Shepard, pe care Nemira a publicat-o în colecția Nautilus (ba chiar Nautilus SF, după cum zic pe site).

Vreo 200 de pagini (și patru povestiri) mai tîrziu am renunțat la ea dezamăgit, nu pentru că mister Shepard ar scrie rău, ci pentru că are în comun cu SF-ul cam cît are Iris în comun cu rock-ul: mai nimic. Evident, dacă nu punem la socoteală un jaguar cu comportament puțin antropomorfizat, sau o creatură bizară, răzbunătoare și ucigașă, alcătuită din (ce altceva?) vînt, care sînt cam tot atît de SF ca unele multe din serialele de pe AXN SciFi.

Ca să pună paie pe foc, Nemira scrie în descrierea categoriei Nautilus (vezi link-ul mai sus):

„Colecţia Nautilus este cel mai celebru brand din science-fictionul românesc.”

Frumos. Complet ilogic, dar frumos. Aș vrea să văd și eu pe ce date și-au bazat ei afirmația asta.

Pe care o contrazic oricum în paragraful următor, unde pun:

„Dacă n-aţi auzit de Nemira – Nautilus, înseamnă că n-aţi auzit de Isaac Asimov sau de Frank Herbert. De George R.R. Martin, de Philip K. Dick sau de Orson Scott Card, de antologiile Gardner Dozois, esenţa SF-ului mondial[…].”

Nici un român pe listă, și nici nu știu ca vreunul din ei să fi publicat în românește vreodată, ca să poată contribui la „science-fictionul românesc”. Dar probabil mă leg eu de toate căcaturile, nu-i așa?

Să închei deci cu un mesaj pentru Mihai-Dan Pavelescu, care cică-i coordonatorul colecției: citește bre și matale cărțile pe care le „coordonezi”, nu ne mai pune să dăm banii aiurea pe căcaturi…

Categorizat: Bălmăjeli, Cărți, Românisme | Etichetat: de citit, prostie, relevanță |