Hell Dog

Citește și restul »

Lătrînd la lună

Ca de obicei, Ciutacu pune punctul pe un i pe care marea majoritate a lătrăilor televizați îl ocolesc, ignoră, sau ascund pur și simplu:

„Ca iubitor şi posesor (deja istoric) de animal(e) de casă, parcă mi s-ar rupe inima să văd că-i bagă la gaz pe lătrători. Dar la fel mi se rupe când îi văd că se devorează unii pe alţii în aşa-zisele adăposturi ale municipalităţilor. Strict economic, şi hingherii, şi mâncarea, şi gazul (ne) costă. Dar (ca om, nu câine) nu pot să nu remarc că, spre exemplu, în privinţa dezbaterii ideii de închidere a Spitalului CF 2, n-am auzit să se spargă poporul suveran în două. Sau poate că vieţile unor femei (care voiau să devină mame şi au ajuns să stea cu tuburi în gură fiindcă spitalele de oameni arată ca nişte cocini de porci) nu valorează tot atât de mult ca existenţa blănoaselor patrupede. Pe care le plâng demonstrativ, cu precădere, nişte demagogi care n-ar lua în ruptul capului un câine la ei acasă.”ciutacu.ro

Citește și restul aici.

Zgomot de fond în țeastă

Am trecut dimineață în drum spre muncă prin fața sediului TSD și am remarcat într-un geam de deasupra intrării un poster cu Che Guevara. Mă recunosc depășit, mă simt ca în fața testelor alea cretine de aptitudini cu înșiruiri de imagini și simboluri stupide, între care trebuie să găsești conexiuni pentru a determina următorul simbol din serie. Eu nu reușesc să găsesc elementul care leagă „Guerillero”, „Heroico”, contracultura (sau orice fel de cultură), revoluția și TSD-ul… dar poate sînt eu obosit.

Citește și restul »

Despre Twitter

Nu cu mult timp în urmă, prietenul meu Cătălin (zis și Căță, zis și Kaa0s, să trăiți dom’ director! ) mă întreba pe messenger dacă știu cu ce se mănîncă Twitter-ul și de ce e atîta agitație în jurul lui. I-am povestit pe scurt ce știam și eu, sub rezerva că nu m-a interesat subiectul nici măcar o secundă. În legătură cu succesul lui n-am știut ce să-i spun, am presupus că e vorba de modă, e considerat „cool” din motive care-mi scapă.

Ieri însă am dat întîmplător peste un pasaj legat de Twitter pe blogul unui băiat deștept și mi-am adus aminte de Cătălin. Deci dom’ director, o clarificare mai simpatică pentru dumneavoastră. Să serviți cu plăcere!

„Deși realizez că mulți oameni consideră Twitter valoros, părerea mea este că reprezintă o modalitate îngrozitoare de a împărtăși gînduri și idei. Produce o lume redusă mintal în care cel mai complicat lucru la care te poți gîndi vreodată nu e mai lung de o propoziție. E o cacofonie de oameni care-și zbiară gîndurile în abis, fără să asculte ce spune altcineva. La conectare îți afișează o pagină plină cu grenade miniaturale: propoziții rupte din context, imposibil de înțeles, pentru care ai nevoie de 5 minute de investigații ca să le descifrezi și care se dovedesc a fi stupide, irelevante, sau legate de serialul Battlestar Galactica. Aș scrie un eseu în care să descriu de ce Twitter îmi dă dureri de cap și mă face să mă îndoiesc de viitorul umanității, dar nu merită mai mult de 140 de caractere de explicație, iar eu am irosit deja 820.”Joel Spolsky

Relevanța, poveste fără sfîrșit

Comunicat de presă
București, 15 martie 2010

Încă de la înfiițarea sa, Egosistem.ro este, pentru mulți români ce bîntuie dezorientați coclaurile internetului autohton, prima sursă de informații pertinente și utile, indiferent de subiect. Pornind de la sfaturi de bun simț pentru un sex anal reușit și pînă la sugestii de alegere a muzicii ambientale potrivite unei astfel de ocazii, echipa noastră lucrează fără oprire la centralizarea celor mai valoroase cunoștințe și la păstrarea lor pentru generațiile viitoare de internauți năuci.

Citește și restul »