P.S.: „Mulțumită” conexiunii ADSL de tot rahatul, n-am putut pune versiunea hidef (chiar și asta merge destul de prost și se mai poticnește din cînd în cînd). O găsiți pe Youtube: Since I’ve Been Loving You – Jimmy Page & Robert Plant
Nu, nu e vorba de Șapte ani în Tibet, nici de șapte ani de ghinion, ci de ceva oarecum la mijloc: șapte ani de căsnicie împliniți sîmbătă, 17 aprilie.
În ciuda unui cuier care s-a încăpățînat să-i răsară din cap Crenguței în multe fotografii, de fiecare dată dînd impresia unei cruci, nu ne-am lăsat acaparați de extazul mistic și n-am făcut cununia religioasă (încă).
Dintr-o pornire tradiționalistă de neînțeles, am ținut să o trec pragul în brațe. Nu s-a ales cu nici un cucui, și nici nu m-am împiedicat, surprinzător!
Iar cadourile au fost pe măsură, dacă ar fi să menționăm doar: o icoană naivă pe sticlă reprezentîndu-l pe sfîntul Nectarie… (ok, recunosc, nu știu pe cine reprezintă, dar o să revin cu clarificări )
… și o oală sub presiune, pentru fericirea veșnică a burților noastre ghiftuite cu fasole! Amin!
Happy Anniversary, dear!
P.S.: Fotografiile arată foarte bine, faza cu vigneta și cu virarea în sepia e doar ca să ascundă faptul că scannerul meu e foarte, foarte handicapat…
14 octombrie 2009 | Comentariile sunt închise pentru O mică victorie personală
Azi cînd am intrat în casă, la întoarcerea de la muncă, m-a întîmpinat nevasta în prag spunîndu-mi, pe un ton imperativ care nu lăsa loc de nici o eschivă:
– Dezbracă-te și vino, am nevoie de tine!
Din păcate – n-am precizat în titlu – e o victorie mică, spre micuță. Era vorba să mă dezbrac de haiele „bune” și să-mi pun unele de scandal, pentru că avea nevoie de mine în bucătărie, să o ajut la gătit.
Ca să închei totuși într-un ton optimist, să spun că e totuși un prim nivel. Poate, dacă sînt cuminte, dacă mă mai antrenez în bucătărie, cîndva… trec și la nivelul următor.