06 octombrie 2015 | Comentariile sunt închise pentru Despre natura umană
Multinaționala la care lucrez are o listă de distribuție de email către toți angajații (mă rog, către cei din București) ce conține 110 nume. Presupunând că nu e tocmai la zi și că ar conține și nume ale unor foști angajați, să rotunjim la 100.
Astăzi am fost nevoit, din păcate, să utilizez această listă de distribuție pentru a trimite tuturor mesajul:
Subiect: Cerere de ajutor umanitar
Salut.
Scuze pentru spam1, dar este pentru un scop nobil.
Un membru al familiei mele are nevoie disperată și urgentă de transfuzii de sînge cu grupa AB IV. Dacă aveți această grupă sanguină, greutate peste 60 de kg și ați fi dispuși să donați, vă rog să mă contactați (doar pe mine, nu dați reply la toată lista).
Chiar și dacă aveți altă grupă sanguină, orice donație este bine venită.
Vă mulțumesc.
Spun din păcate pentru că nu e deloc o glumă (nu că aș glumi vreodată cu așa subiect), mesajul e cît se poate de real și are legătură cu o tragedie cumplită abătută asupra unor oameni dragi.
Ei bine, în următoarele ore mi-au răspuns fix… 3 persoane!
Poate nu m-aș fi cramponat de numărul ăsta, sînt totuși 3 oameni care s-au oferit să ajute și cărora le sînt recunoscător. Dar săptămînile trecute, pe aceeași listă de distribuție, s-au lansat invitații pentru organizarea unor campionate de Mortal Kombat, FIFA 2014 (jocuri de computer, pentru neavizați) și fotbal care au primit cîte 12, 8 și respectiv 15 răspunsuri!
Așadar într-un eșantion de 100 de oameni tineri, cu ani de școală peste media națională (presupun), numărul celor care preferă să bată țurca e de 5 ori mai mare decît al celor dispuși să salveze o viață (sau mai multe)…
Halucinant.
Completare 7 octombrie: În ziua următoare numărul voluntarilor a crescut la 5. Rămîne cum am stabilit.
Am folosit termenul în sensul de mesaj nesolicitat ↩
08 iulie 2011 | Comentariile sunt închise pentru Prostie sau disperare?
Premise:
Un angajator, lipsit chiar și de minimul bun simț de a-și declina identitatea, afișează un post disponibil pe un site cunoscut de recrutare.
Anunțul nu conține nici un fel de informații referitoare la cerințe, doar un titlu care ar putea însemna orice. Nu se precizează studii sau calificări necesare, nu se precizează domeniul, se știe doar că e tehnic.
Rezultat:
În prima zi de la publicarea anunțului, 287 (!!) de persoane se bulucesc să-și trimită CV-ul și să candideze pentru acest post.
Concluzie:
Oamenii ăștia sînt ori foarte proști, ori de-a dreptul disperați. Nu reușesc să mă decid care variantă. Sau chiar ambele, în proporții egale.
29 iunie 2011 | Comentariile sunt închise pentru Să-mi explice și mie cineva…
… ce vor angajatorii ăștia de la mine.
Văzute pe bestjobs.ro. Nici un animal n-a fost rănit în timpul producerii acestor capturi de ecran, deși mie mi-ar fi putut bubui capul în orice clipă.
07 aprilie 2011 | Comentariile sunt închise pentru Milano, zilele 1, 2 și 3
De luni sînt la Milano „să cunosc echipa cu care voi colabora pe viitor foarte strîns”. Am tot zis că o să scriu în fiecare seară cîte ceva scurt despre evenimentele de peste zi, dar cum se întîmplă de obicei, n-am reușit să mă mobilizez.
Așa că o să rezum acum toate cele 3 zile, cam în goana calului, ca să apuc să și lucrez ceva după aia (sînt un amploiat conștiincios).
21 martie 2011 | Comentariile sunt închise pentru O nouă slujbă
După vreo 5 luni pe bară, azi a fost prima zi de muncă la noua slujbă. Încadrarea cred că este „webdesigner”, deși profilul companiei este marketing direct. Adică spam. Sînt al doilea angajat, activitatea n-a fost demarată efectiv, așa că să nu ne pripim cu concluziile totuși.
În orice caz, activitatea zilei de azi a arătat cam așa:
am întins perdelele abia scoase din mașina de spălat înapoi la geamuri. De scos le scosesem joia trecută, cînd am fost să semnez contractul de muncă. Deci tehnic vorbind, atunci a fost prima zi de muncă;
am căutat pe net în disperare un furnizor de sisteme Dell, pentru că cel convenit cu patronul pentru achiziționare și dare în folosința subsemnatului a devenit peste noapte „indisponibil” pe site-ul emag.ro;
am făcut un mic brainstorming cu colega Tina pe tema unor nume de domeniu web din sectoarele „gossip” (din italienescul gossip, în românește monden ) și „animale de companie”. Unele idei le mai veniseră și altora, dar am găsit și cîteva libere – ura, probabil mîine cumpărăm și nume de domeniu web;
la încheierea programului am trecut pe la IKEA și am cumpărat 2 birouri, 4 scaune, 3 coșuri de hîrtii și 3 lămpi.
Odată ajuns acasă am reușit să comand la emag.ro și un sistem, altul decît cel sperat. Ăsta e „disponibil la furnizor”, cică ar trebui să poată fi livrat în vreo 48 de ore, dar văd eu mîine cînd mă vor suna să confirm comanda cît înseamnă de fapt cele pa’șopt de ore…
Și cam atît. Mîine va fi o nouă zi de împliniri mărețe. Și de montat birouri, scaune și lămpi.