Băi meduzelor care vă credeți șoferi

Știu că sistemul nervos la nevertebrate e o glumă penibilă, dar poate dacă vedeți ideile astea sub formă de listă vă va rămîne ceva în zeama aia pe care o numiți creier… Luați cîte una pe zi dacă mai mult nu se poate, cu puțină apă să nu vă rămînă în gît.

• Dacă vreți să mergeți înainte dar depășiți coloana de la semafor pe linia de tramvai sau pe banda de mers exclusiv la dreapta/stînga, nu înseamnă deloc că voi sînteți deștepți iar noi, cei care respectăm regulile, proști. Ci doar că sînteți extraordinar de nesimțiți.
• Dacă înainte de semafor sau curbă erați pe banda a doua, tot pe aia trebuie să fiți și după. Nu pe prima, nu pe a treia. Există situații în care după semafor sau curbă numărul benzilor se schimbă – după rondul de la fîntîna Miorița, pe sensul DN1 → Casa Scînteii, de exemplu. Cel mai simplu (chiar și pentru o nevertebrată) e să urmăriți dungile de pe asfalt. Încercați, e cam același principiu pe care copiii de grădiniță îl aplică atunci cînd colorează între linii.
• Dacă semnalizați că vreți să schimbați banda, înseamnă doar că îi anunțați pe ceilalți de intenția voastră și că trebuie să așteptați să vi se dea voie sau să apară oportunitatea să o faceți fără a-i încurca pe alții. NU înseamnă că puteți să și trageți de volan în aceeași secundă, de parcă vi s-ar cuveni. NU înseamnă că dacă semnalizați nu mai trebuie să dați prioritate.
• Semnalizarea la schimbarea benzii sau a direcției de mers nu e opțională, e obligatorie. N-am cum să vă ghicesc intențiile. Nu-mi fac mari speranțe că asta se va schimba vreodată; premisa evident falsă e că ați avea capacitatea de a anticipa sau că v-ar păsa cîtuși de puțin de siguranța voastră și a celorlalți. A, iar dacă mașina v-a trecut deja aproape complet pe cealaltă bandă (sau de curbă), nu vă mai obosiți să semnalizați; pentru noi ăștia cu mai mult de 2 neuroni e deja suficient de clar ce vreți să faceți.

Și nu mai faceți fața aia mirat-revoltată cînd vă luați muie de la mine în situațiile de mai sus. Nici nu-mi bateți obrazul cînd mă străduiesc să vă împiedic să le faceți, nu eu sînt mîrlanul. Fiți recunoscători că nu am o bazooka montată pe mașină (încă)!

O limbă grea

VIKINGII: Serialul dramă american de succes

Pentru unii dintre publicitarii români meseria nu e brățară de aur, ci limbă amorțită de carton cleios. Pentru mai mulți decît ați crede. Și, evident, decît ar trebui.

Localizarea la Piața Scînteii pare totuși potrivită, din motive complicat de definit…

Spell check

Cred că băieții care programează TortoiseSVN vor să emuleze Google și își procură dicționarele folosite pentru corectură ortografică de la același butic. Sau tarabă. Dar nu miroase deloc bine…

PS: N-am știut, dar există „pule” și în limba engleză, nu e substantiv plural ci verb, se pronunță piul și înseamnă a plînge, a se văita. Omul cît trăiește învață.

Din puțul IT-ului

Nimic nu mă enervează mai rău (și nu mă enerva mai rău nici pe vremea cînd făceam help desk și administrare de sistem) decît să primesc mailuri de genul ăsta:

Buna,

M-a sunat un domn care nu reuseste sa se autentifice pe magazin. Am incercat si eu cu adresa lui de mail si parola si apare o eroare. Avem cum sa verificam ce se intampla? Poate este o eroare de la noi…

Multumesc.

Știu că problema pornește de la faptul că nespecialistul nu înțelege ce se întîmplă, că toate erorile sînt la fel, iar mesajele ar putea la fel de bine să fie scrise în chineză (oricum nu le citește nimeni), dar chiar este atît de greu să-ți imaginezi că dacă trebuie să ceri ajutorul altcuiva, acel cineva va avea nevoie de mai multe informații? Chiar e atît de greu să dedici 10 secunde din timpul tău atît de prețios, în care să ai un dialog închipuit cu persoana căreia vrei să-i ceri ajutorul și să încerci să-ți imaginezi cum ar decurge o discuție legată de eroarea aia?

Majoritatea angajaților au avut contact cu oameni de IT. Toți și-ar putea aminti cîteva întrebări generale care li s-au pus cu acea ocazie. Dar e mult mai simplu să fii nesimțit și să consideri că respectivul oricum n-are nimic mai bun de făcut decît să te ajute pe tine (singura persoană de pe fața planetei), să investigheze problema ta (singura care poate exista în momentul ăla, sau în orice caz cea mai importantă și urgentă), sau mai simplu spus să se gîndească la toate lucrurile la care ție ți-e pur și simplu lene să te gîndești. Chiar dacă asta înseamnă să ia la rînd milioane de posibilități, că doar ăsta-i job-ul lui, nu?

AAAAARRRGGGGHHHH!

Fără titlu

Mă uitam la televizor, plictisit și fără chef. Schimbam canalele în speranța că voi da peste un film care să nu-mi provoace silă în mai puțin de 3 minute. Așa am nimerit peste un documentar la TVR 2, ceva despre clonare (cred).

La început, un tip, probabil cercetător, explica faptul că, în ciuda așteptărilor, caii rezultați în urma procedeului nu sînt identici cu originalul și că, de exemplu, diferă pigmentația părului, configurația petelor și alte detalii de genul ăsta. Apoi regizorul a schimbat cadrul pe un cuplu de americani, cel mai probabil proprietari de cai clonați, așezați unul lîngă celălalt pe o canapea din propriul living de un kitsch perfect: suficient de mare să întorci tirul în el, cu gresie cărămizie pe jos și trofee de vînătoare pe pereți. El, texan tipic cu ciocate și pălărie stetson – și accentul de rigoare, presupun, dar nu bag mîna în foc pentru că volumul era foarte redus –, a povestit cum animalele clonate au comportamente identice, au aceleași postúri cînd mănîncă, sau dorm, sau aleargă și cum se ridică de jos împreună, ca la un semnal, și pornesc în aceeași direcție.

Apoi a fost rîndul ei să vorbească și a trebuit să dea cu mucii în fasole din primele 2 fraze, ca majoritatea tutelor snoabe care au senzația că mercedesul le-a adus cel puțin 50 de puncte în plus la IQ. Mai întîi, a zis ceva de genul că a clona animale nu e același lucru cu a clona oameni, „cum desigur știe orice creștin”. Bănuiesc că cei din echipa de filmare erau destul de nelămuriți, nu pricepeau legătura evidentă între creștinism și clonare, pentru că a simțit nevoia să elaboreze și a continuat spunînd că oamenii sînt superiori animalelor și…

Și a trebuit să schimb canalul, pentru a nu mă enerva mai rău. Dar vreau să-i transmit un scurt mesaj, chit că nu-l va citi niciodată:

Nu, vacă proastă, oamenii nu sînt în nici un fel superiori animalelor. Inteligența, care se presupune că îi diferențiază, e de fapt un mare handicap (ca să nu mai vorbim că nu prea știe nimeni să o definească). Pentru că 99,99% din oameni, ca și tine, nu o folosesc, deși evoluția (nu un zeu pervers și schizofrenic, dar asta e altă discuție) i-a înzestrat cu ea. Și-atunci devine un handicap, balast care îi trage la fund în loc să-i ridice.

Oamenii sînt cancerul acestei planete. Se înmulțesc și se întind peste tot, omorînd și pîrjolind totul în cale și crezînd că totul li se cuvine în virtutea „superiorității” și a „mandatului” divin. Și fără îndoială vor sfîrși în același fel ca teribila boală: ucigîndu-și gazda și dispărînd pentru totdeauna odată cu ea.