„Să chemi un taxi înseamnă să intri în banii de bere.”Randall Munroe
Potcoave de cai morți, aș mai adăuga. Unul dintre băieții care au compus melodia asta trebuie să se fi trezit într-o dimineață așa cum m-am trezit eu azi, altfel nu-mi explic cum ar fi putut să știe atît de bine ce se întîmplă la mine în cap…
Categorizat: Bălmăjeli, Muzică |Două săptămîni – și vreo 10 milioane – după vizita la urgență am lămurit misterul: n-am nimic în cap!
Categorizat: Bălmăjeli, Noi | Etichetat: București, diagnostic, EEG, migrenă, RMN, spital |Astăzi e a doua zi fără nici un strop de cafea sau pepsi. E greu. Aseară la ora 10 eram zombie, abia-mi țineam ochii deschiși și făceam eforturi să vorbesc coerent. Astăzi e chiar mai rău, la ora 11 ziua îmi pică capul pe masă la birou. It’s not looking good.
Categorizat: Bălmăjeli, Noi | Etichetat: cafea, frustrare |Noaptea trecută pe la ora 1 am ajuns prima dată în viață – sper că și ultima -, la camera de gardă a Spitalului Universitar de Urgență (fost Municipal).
În jur de ora 21:30, din senin și fără nici un avertisment, m-a pocnit o durere de cap fenomenală care m-a făcut să mă tăvălesc pe jos și să încerc să-mi smulg capul de pe umeri cu mîinile goale. Propria inimă îmi era dușman, la fiecare bătaie îmi trimitea o sferă de lavă incandescentă care-mi pornea din ceafă și mi se spărgea în creștet, radiind apoi prin toată țeasta și zdrobindu-mi urmele (oricum vagi) de rațiune. Îmi strîgeam capul în pumni pentru că aveam literalmente senzația că e nevoie să-mi proptesc oasele craniului împotriva forței din interior, care amenința să mi le înmoaie și apoi să le împrăștie cu tot cu creieri pe podea. După o vreme n-am mai îndrăznit nici să deschid ochii prea des, de teamă că-mi vor sări din orbite cu un sunec sec de dop de plută ieftină smuls cu forța din gîtul unei sticle de vin acru.
Categorizat: Noi | Etichetat: București, hipertensiune, migrenă, spital, urgență |De luni sînt la Milano „să cunosc echipa cu care voi colabora pe viitor foarte strîns”. Am tot zis că o să scriu în fiecare seară cîte ceva scurt despre evenimentele de peste zi, dar cum se întîmplă de obicei, n-am reușit să mă mobilizez.
Așa că o să rezum acum toate cele 3 zile, cam în goana calului, ca să apuc să și lucrez ceva după aia (sînt un amploiat conștiincios).
Categorizat: Bălmăjeli | Etichetat: cîine, de văzut, Milano, slujbă |