Cărți la litru

Se pare că rușii, chiar dacă vorbesc despre literatură, tot la vodkă se gîndesc. Dovada: litru.ru – electronnaia biblioteca

Na, ți-am dres-o!

Un flavor, vorba lui Badea, pentru un site plin de cîrpeli, unele dintre ele geniale: Na, ți-am dres-o

Na, acuma poți să te uiți la „Tînăr și neliniștit” și să mă lași în pace…

Citește și restul »

Zgomot de fond în țeastă

Am trecut dimineață în drum spre muncă prin fața sediului TSD și am remarcat într-un geam de deasupra intrării un poster cu Che Guevara. Mă recunosc depășit, mă simt ca în fața testelor alea cretine de aptitudini cu înșiruiri de imagini și simboluri stupide, între care trebuie să găsești conexiuni pentru a determina următorul simbol din serie. Eu nu reușesc să găsesc elementul care leagă „Guerillero”, „Heroico”, contracultura (sau orice fel de cultură), revoluția și TSD-ul… dar poate sînt eu obosit.

Citește și restul »

7 ani

Nu, nu e vorba de Șapte ani în Tibet, nici de șapte ani de ghinion, ci de ceva oarecum la mijloc: șapte ani de căsnicie împliniți sîmbătă, 17 aprilie.

În ciuda unui cuier care s-a încăpățînat să-i răsară din cap Crenguței în multe fotografii, de fiecare dată dînd impresia unei cruci, nu ne-am lăsat acaparați de extazul mistic și n-am făcut cununia religioasă (încă).

Dintr-o pornire tradiționalistă de neînțeles, am ținut să o trec pragul în brațe. Nu s-a ales cu nici un cucui, și nici nu m-am împiedicat, surprinzător!

Iar cadourile au fost pe măsură, dacă ar fi să menționăm doar: o icoană naivă pe sticlă reprezentîndu-l pe sfîntul Nectarie… (ok, recunosc, nu știu pe cine reprezintă, dar o să revin cu clarificări )

… și o oală sub presiune, pentru fericirea veșnică a burților noastre ghiftuite cu fasole! Amin!

Happy Anniversary, dear!

P.S.: Fotografiile arată foarte bine, faza cu vigneta și cu virarea în sepia e doar ca să ascundă faptul că scannerul meu e foarte, foarte handicapat…

Despre Twitter

Nu cu mult timp în urmă, prietenul meu Cătălin (zis și Căță, zis și Kaa0s, să trăiți dom’ director! ) mă întreba pe messenger dacă știu cu ce se mănîncă Twitter-ul și de ce e atîta agitație în jurul lui. I-am povestit pe scurt ce știam și eu, sub rezerva că nu m-a interesat subiectul nici măcar o secundă. În legătură cu succesul lui n-am știut ce să-i spun, am presupus că e vorba de modă, e considerat „cool” din motive care-mi scapă.

Ieri însă am dat întîmplător peste un pasaj legat de Twitter pe blogul unui băiat deștept și mi-am adus aminte de Cătălin. Deci dom’ director, o clarificare mai simpatică pentru dumneavoastră. Să serviți cu plăcere!

„Deși realizez că mulți oameni consideră Twitter valoros, părerea mea este că reprezintă o modalitate îngrozitoare de a împărtăși gînduri și idei. Produce o lume redusă mintal în care cel mai complicat lucru la care te poți gîndi vreodată nu e mai lung de o propoziție. E o cacofonie de oameni care-și zbiară gîndurile în abis, fără să asculte ce spune altcineva. La conectare îți afișează o pagină plină cu grenade miniaturale: propoziții rupte din context, imposibil de înțeles, pentru care ai nevoie de 5 minute de investigații ca să le descifrezi și care se dovedesc a fi stupide, irelevante, sau legate de serialul Battlestar Galactica. Aș scrie un eseu în care să descriu de ce Twitter îmi dă dureri de cap și mă face să mă îndoiesc de viitorul umanității, dar nu merită mai mult de 140 de caractere de explicație, iar eu am irosit deja 820.”Joel Spolsky