Stimate tenismene…

…stimați tenismeni, am o nouă dragoste, iubesc tenisul!

Așa își începea Toma Caragiu un sketch genial, pe care în copilărie îl știam pe deasupra, fiecare cuvînt, fiecare inflexiune.

Ei bine, astăzi am auzit pentru prima oară de cel care a inventat conceptele de hypertext și hyperlink, sociologul american Ted Nelson.

N-am aflat prea multe încă, dar pot spune că „am o nouă dragoste”, pentru că astăzi preiau în mod oficial cele 4 maxime călăuzitoare ale lui Ted Nelson:

• Most people are fools.
• Most authority is malignant.
• God does not exist.
• Everything is wrong.

Amin!

Și pentru că evenimentele politice din ultima vreme mă făcuseră să mă îndoiesc puțin de justificarea hotărîrii mele de a nu mai vota niciodată, cea referitoare la autoritate(ăți) m-a făcut să revin la sentimentele inițiale. Sper să se tăvălească în chinuri toți politicienii noștri „salvatori”…

O mică victorie personală

Azi cînd am intrat în casă, la întoarcerea de la muncă, m-a întîmpinat nevasta în prag spunîndu-mi, pe un ton imperativ care nu lăsa loc de nici o eschivă:

– Dezbracă-te și vino, am nevoie de tine!

Din păcate – n-am precizat în titlu – e o victorie mică, spre micuță. Era vorba să mă dezbrac de haiele „bune” și să-mi pun unele de scandal, pentru că avea nevoie de mine în bucătărie, să o ajut la gătit.

Ca să închei totuși într-un ton optimist, să spun că e totuși un prim nivel. Poate, dacă sînt cuminte, dacă mă mai antrenez în bucătărie, cîndva… trec și la nivelul următor .

Halal relevanță, continuarea apoteotică

Și pentru că m-am luat de viața lu’ săracu’ yahoOo, să mă iau de a lu’ goagăl acuma, că se pare că nu e cu mult mai breaz.

Cam așa arată momental topul căutărilor pe google care-mi trimit cîte un vizitator rărăcit:

Citește și restul »

Clarificare fulger

Dialog autentic pe messenger cu fostul meu coleg Victor, imediat după aflarea veștii că a trecut moțiunea și a căzut guvernul:

Io: Bucură-te, băi, a căzut guvernul
Victor: again?
Io: nu, abia acuma
Victor: de fapt nu stiu ce inseamna asta dar in fine
Io: înseamnă că țara plutește în derivă din nou, pînă se face un nou guvern de incompetenți, nimic mai mult

Atît.

Poezie de campanie (electorală)

Lelia Munteanu face un portret extrem de plastic al campaniei electorale autohtone în ultimul său articol din ziarul Gândul.

Am să citez doar partea haioasă (și foarte tristă în același timp), restul citiți direct de la sursă. Paginarea îmi aparține, textul nu.

Oprescu zice duios:
– ‘Rați ai dracu’ de molâi
Că vă fac din turu-ntâi.

Băsescu zice cu elan:
– Găozari și păsărici
Oligarhi, moguli, popor
Mă găsiți cu toți aici
Și la anu viitor.

Geoană zice cu drag:
– Ceasul ne arată timpul
Calendarul – anotimpul
Iar Băsescu cel urât
Ne-arată minciuni decât. (pronunțat „dăcît”, n.m.)

Crin zice cu foc:
– Afară bate vântul și rupe trandafirii
Ne ducem toţi la urne, căci asta-i legea firii
Dar când s-o pune, albă, zăpada pe coceni
Să-mi faceţi loc de-acuma, că vin la Cotroceni.

Foarte tare…