„Am trecut prin cîteva lucruri groaznice în viața mea, din care unele chiar s-au petrecut.”Mark Twain
Un concert memorabil la Arenele Romane, 31 martie 2019.
În deschidere neozeelandezii „Like A Storm”. N-auzisem niciodată de ei, dar m-au surprins plăcut.
N-am filmat prea mult pentru că am fost ocupat cu headbanging-ul. În afară de faptul că a fost cam prea cald în cortul ăla, restul a fost extraordinar. Pînă și Crenguța s-a rockărit cum se cuvine, deși a cam strîmbat din nas cînd a auzit de concert! 
Stau la colțul străzii și privesc un bărbat care trece pe lîngă mine împingîndu-și bicicleta de coarne. Cu o mînă sprijină un cîine așezat în spate, pe portbagaj; e într-o stare jalnică, oasele bazinului îi împung pielea ca niște lopeți ruginite și acoperite de licheni, iar blana are mari petice lipsă prin care se văd ulcerații sîngerînde.
Pe neașteptate cîinele alunecă într-o parte și cade pe asfalt cu un sunet bolnav, ca de sac plin cu oase. Geme și scîncește și aș putea jura că-l aud rostind „I fell down…” din mîrîituri și plescăituri. Mă aplec să-l ajut, dar nu știu de unde să-l apuc printre atîtea răni. Sînt copleșit de emoție pe neașteptate și încep să plîng, greu, cu gemete care-mi însîngerează gîtlejul și-mi încețoșează privirea.
Apoi mă trezesc, plîngînd. Da, plîngînd, la fel de greu și de dureros ca în vis. Mi-e înfiorător de dor de Dexter…
Categorizat: Bălmăjeli, Delir nocturn |Îi spun Sabinei că o iubesc. E încă în pat, abia s-a trezit, eu mă pregătesc să plec la birou. Îmi răspunde:
— Știi pe cine iubesc eu cel mai mult?!
Face o pauză de efect și apoi arată cu degetul spre vrăbiuța albastră de pluș:
– Pe Păsi!
Na! Cum concurezi cu Păsi?! Nu e ca și cînd ai putea-o apuca de guler și să-i șuieri printre dinți, de la 1 cm de față: ”Să nu te mai apropii de fiică-mea că-ți rup picioarele, derbedeule!”…
Categorizat: Bălmăjeli, Românisme | Etichetat: copywrite, marketing, reclamă |
După 6 ani și 9 luni la IBX (cumpărată de Capgemini în 2014, cumpărată de Tradeshift în 2017), mîine voi începe o nouă slujbă la Endava.
Un pic nervos pentru că nu prea știu la ce să mă aștept încă; un pic trist pentru că mă simțeam bine la jobul vechi pînă să apară cretinii care m-au și determinat într-un final să plec (poate o să scriu la un moment dat mai pe larg despre asta); un pic îngrijorat pentru că trebuie să ajung într-o cu totul altă zonă a orașului și urăsc traficul mizerabil care este deja o constantă a acestui oraș nefericit… și o grămadă de alte sentimente și senzații amestecate.
Categorizat: Bălmăjeli, Noi |