IE9 e prea nou pentru el însuși

Dacă tot a făcut Microsoft publică versiunea beta a Internet Explorer 9, am zis să-l instalez, să vedem cum se mișcă pe laptopul meu cel antic (IBM ThinkPad T42) și cocoșat cu Windows 7.

Instalarea a decurs fără probleme. Evident, m-a obligat să repornesc, lucru destul de dureros la halul în care se mișcă vechitura…

Dar am repornit și sărpraiz: dublu click-urile pe icoana IE9 nu aveau nici un rezultat vizibil, sărăcia nu se deschidea. N-am avut deloc chef să investighez, dar Process Explorer îmi arăta că totuși pornește dar crapă imediat, fără mesaje de eroare, mut ca un pește.

Da, e o versiune beta și erorile sînt inevitabile. Mi se pare totuși jenant ca o versiune beta, promovată atît de intens, să fie complet inutilizabilă. Ăsta da bug…

Am trecut la dezinstalare și, pentru că în applet-ul Programs and Features din Control Panel apare la secțiunea View Installed Updates (De ce? Pentru mine este evident, dar pentru un utilizator oarecare este complet neintuitiv. De ce s-ar bucura IE de un tratament preferențial, diferit de al tuturor celorlalte programe instalate?), am încercat să rulez încă odată programul de instalare, în speranța că se prinde singur și-mi propune opțiunea de dezinstalare. Nu mai pierdem timpul și sărim direct la concluzie: nu propune dezinstalarea, ar fi fost prea simplu.

Face însă o chestie genială: afișează un mesaj de atenționare în care spune că nu poate continua din cauză că am o versiune mai recentă de IE9 instalată!

Parol, țațo, să mă-ngropi!

Nu tocmai o gură de rai…

Aș tipări fotografia asta, făcută acum 2 seri de la fereastra dormitorului meu, în format de carte poștală și aș trimite-o cu textul „Salutări din iad” mîzgălit pe spate. Din păcate n-ar transmite nici un fel de informații despre temperatura aerului jilav după ploaie. N-am fost niciodată la saună, dar după experiența zilelor abia trecute (și a multora viitoare, sînt convins), nici nu cred că mă voi mai încumeta vreodată.

Citește și restul »

Zgomot de fond în țeastă

Am trecut dimineață în drum spre muncă prin fața sediului TSD și am remarcat într-un geam de deasupra intrării un poster cu Che Guevara. Mă recunosc depășit, mă simt ca în fața testelor alea cretine de aptitudini cu înșiruiri de imagini și simboluri stupide, între care trebuie să găsești conexiuni pentru a determina următorul simbol din serie. Eu nu reușesc să găsesc elementul care leagă „Guerillero”, „Heroico”, contracultura (sau orice fel de cultură), revoluția și TSD-ul… dar poate sînt eu obosit.

Citește și restul »

Despre Twitter

Nu cu mult timp în urmă, prietenul meu Cătălin (zis și Căță, zis și Kaa0s, să trăiți dom’ director! ) mă întreba pe messenger dacă știu cu ce se mănîncă Twitter-ul și de ce e atîta agitație în jurul lui. I-am povestit pe scurt ce știam și eu, sub rezerva că nu m-a interesat subiectul nici măcar o secundă. În legătură cu succesul lui n-am știut ce să-i spun, am presupus că e vorba de modă, e considerat „cool” din motive care-mi scapă.

Ieri însă am dat întîmplător peste un pasaj legat de Twitter pe blogul unui băiat deștept și mi-am adus aminte de Cătălin. Deci dom’ director, o clarificare mai simpatică pentru dumneavoastră. Să serviți cu plăcere!

„Deși realizez că mulți oameni consideră Twitter valoros, părerea mea este că reprezintă o modalitate îngrozitoare de a împărtăși gînduri și idei. Produce o lume redusă mintal în care cel mai complicat lucru la care te poți gîndi vreodată nu e mai lung de o propoziție. E o cacofonie de oameni care-și zbiară gîndurile în abis, fără să asculte ce spune altcineva. La conectare îți afișează o pagină plină cu grenade miniaturale: propoziții rupte din context, imposibil de înțeles, pentru care ai nevoie de 5 minute de investigații ca să le descifrezi și care se dovedesc a fi stupide, irelevante, sau legate de serialul Battlestar Galactica. Aș scrie un eseu în care să descriu de ce Twitter îmi dă dureri de cap și mă face să mă îndoiesc de viitorul umanității, dar nu merită mai mult de 140 de caractere de explicație, iar eu am irosit deja 820.”Joel Spolsky

Relevanța, poveste fără sfîrșit

Comunicat de presă
București, 15 martie 2010

Încă de la înfiițarea sa, Egosistem.ro este, pentru mulți români ce bîntuie dezorientați coclaurile internetului autohton, prima sursă de informații pertinente și utile, indiferent de subiect. Pornind de la sfaturi de bun simț pentru un sex anal reușit și pînă la sugestii de alegere a muzicii ambientale potrivite unei astfel de ocazii, echipa noastră lucrează fără oprire la centralizarea celor mai valoroase cunoștințe și la păstrarea lor pentru generațiile viitoare de internauți năuci.

Citește și restul »