Vă rugăm insistent să vă duceți dracului

Ca de obicei, orice contact cu instituțiile statului din țara pulii înseamnă cozi, nervi, batjocură. Astăzi am fost să plătesc contribuția la sănătate și m-am enervat imediat cum am ajuns acolo, observînd afișele lipite în mai multe locuri:

VĂ RUGĂM INSISTENT SĂ APROXIMAȚI CÂT MAI CORECT NUMĂRUL PERSOANELOR CARE AȘTEAPTĂ ÎNAINTEA DVS. ȘI TIMPUL DE SOLUȚIONARE /PERSOANĂ.

ÎN ACEST FEL VOM EVITA DISCUȚIILE INUTILE DE LA SFÂRȘITUL PROGRAMULUI DE LUCRU CU PUBLICUL.

PROGRAMUL DE LUCRU CU PUBLICUL CUNOSCUT DE DVS. SE RESPECTĂ FĂRĂ EXCEPȚII.

Adică ne roagă insistent și agramat — cum bine preciza un anonim care tăiase cu pixul pe afiș cuvintele „cât mai” și scrisese deasupra: „Corect nu are grad de comparație. Măriți programul!” — să nu-i mai enervăm, pe banii noștri, și după programul lor de căcat, făcut fără urmă de respect pentru programul nostru, al tututor celorlalți care nu avem norocul de a fi bugetari.

Mă opresc aici, dar îi rog și eu să mai citească o dată titlul.

Mînca-i-aș ciocu’ succesurili ei de dășteaptă…

Aflu de la Victor Roncea (via Ciutacu) că don’șoara Băsescu se umple de succesuri chiar și la ăia cu varza lor oribilă, la Bruxelles. Micuța a fost aleasă vicepreședinte a Comisiei Parlamentare pentru Petiții a Parlamentului European.

Am verificat, e pe bune! Na, ‘rați ai dreacu’ dă cîrtitori, să mai zică vreunu’ că nu e competentă, micuța…

Prostie sau disperare?

Premise:

Un angajator, lipsit chiar și de minimul bun simț de a-și declina identitatea, afișează un post disponibil pe un site cunoscut de recrutare.

Anunțul nu conține nici un fel de informații referitoare la cerințe, doar un titlu care ar putea însemna orice. Nu se precizează studii sau calificări necesare, nu se precizează domeniul, se știe doar că e tehnic.

Rezultat:

În prima zi de la publicarea anunțului, 287 (!!) de persoane se bulucesc să-și trimită CV-ul și să candideze pentru acest post.

Concluzie:

Oamenii ăștia sînt ori foarte proști, ori de-a dreptul disperați. Nu reușesc să mă decid care variantă. Sau chiar ambele, în proporții egale.

Să-mi explice și mie cineva…

… ce vor angajatorii ăștia de la mine.

Văzute pe bestjobs.ro. Nici un animal n-a fost rănit în timpul producerii acestor capturi de ecran, deși mie mi-ar fi putut bubui capul în orice clipă.

M-am hotărît să devin prost

O carte slabă, care nu prea merită nici un fel de mențiune. Dar pentru că am decis că am nevoie de o oarecare disciplină și că trebuie să mă mobilizez să scriu măcar două vorbe despre cărțile pe care le citesc, e musai să o fac.

Deci două vorbe: foarte slabă. Cînd am citit că Martin Page e născut cu 3 zile înaintea mea, am crezut că este o oportunitate interesantă să „arunc o privire” în mintea unui alter ego francez, dar din păcate n-a fost deloc așa. Recenzia de pe coperta 4 a cărții e o măgărie fără margini, o laudă grețoasă și nemeritată a cărții. Dar cum probabil a fost scrisă de editor, care are un interes direct și pecuniar să vîndă cartea oricît de proastă ar fi, atunci așteptările mele legate de adevărul (sau măcar o oarecare obiectivitate a) acelei recenzii erau din start greșite.

Ultimele cîteva pagini sînt chiar mai bizare decît restul, apare o schimbare bruscă de ton și sînt abandonate aproape toate personajele în favoarea unuia nou și descreierat. Am avut senzația că pînă și autorul s-a plictisit și a tras tare să termine cumva.

Nota doi, să vii cu mă-ta la școală mîine!