OMFG

Găsit întîmplător pe Youtube — Mike Portnoy împreună cu fiul său Max, 11 ani:

[flashvideo file=http://www.youtube.com/watch?v=E-kG0Oz4ECA image=/media/video/mike-and-max.jpg /]

Orice comentarii sînt de prisos… să-mi tragă totuși cineva un glonț în cap, să nu mă mai chinuiesc…

Și eroii mor

La 17 ani am citit un citat care spunea cam așa: „Dacă trăiești fiecare zi ca și cînd ar fi ultima, într-o zi chiar vei avea dreptate”. Mi-a rămas întipărit, iar de atunci, în ultimii 33 de ani, în fiecare dimineață m-am uitat în oglindă și m-am întrebat: „Dacă azi ar fi ultima zi din viața mea, aș vrea să fac ce intenționez să fac azi?” Și de fiecare dată cînd răspunsul a fost Nu timp de prea multe zile la rînd, am știut că trebuie să schimb ceva.

Să-mi amintesc că o să mor curînd a fost cea mai importantă unealtă pe care am întîlnit-o și care m-a ajutat să iau decizii mari în viață. Pentru că aproape orice – toate așteptările celorlalți, toată mîndria, toate temerile de penibil sau eșec – toate astea pur și simplu dispar în fața morții, lăsînd doar lucrurile cu adevărat importante. Să vă amintiți că veți muri e cea mai bună cale pe care o cunosc de a evita capcana gîndului că aveți ceva de pierdut. Sînteți deja goi pușcă. Nu există nici un motiv să nu vă urmați inima. Steve Jobs – Discurs la ceremonia de absolvire, Stanford University, 2005

Steve a fost printre cei mai mari inovatori Americani – îndeajuns de curajos pentru a gîndi diferit, îndeajuns de îndrăzneț ca să creadă că poate schimba lumea, și îndeajuns de talentat să o și facă. Barack Obama, Președinte SUA

[­flashvideo file="http://www.youtube.com/watch?v=UF8uR6Z6KLc" image="/media/video/steve-jobs-stanford-2005.png" /]

Obsesie × Voce

Complicat de explicat despre ce e vorba, dar Yuvi Zalcov zice cam așa:

Acesta este tributul meu video pentru prezentarea extraordinară a lui John Gruber și Merlin Mann despre obsesie și voce, la SXSW 2009. Iată cum m-a afectat pe mine ca nuvelist nevrotic.

Via Daring Fireball

Să trăiască mă-sa

Astăzi la birou ascultam albumul Live on Tour in Europe al lui Billy Cobham și George Duke, și m-am gîndit să caut pe youtube să văd dacă nu există cumva și înregistrări video din concertul respectiv (există, și merită văzute). Între sugestiile de pe pagina youtube – o chestie foarte mișto, dar care îmi „papă” o grămadă de timp uneori, în special cînd n-ar trebui să o ard pe net – apărea și acest clip cu Vinnie Colaiuta și Jeff Beck cîntînd piesa Stratus a lui Billy Cobham:

[flashvideo file=http://www.youtube.com/watch?v=YCw-jt1kjwU?hd=1 image=/media/video/talwilkenfeld.jpg /]

Chestia care m-a dat pe spate a fost puștoaica de la bas, Tal Wilkenfeld, care la momentul respectiv avea 21 de ani, cînta la bas doar de 4, după ce nu pusese mîna pe chitară înainte de 14 ani!!!

Am o vagă bănuială că ei nu i-a spus nimeni la vîrsta aia că nu e în stare… Deci rămîne cum ziceam în titlu.

P.S.: Dacă tot l-am pomenit pe Cobham, o mică monstră cam ce poate să facă băiatul ăsta…

[flashvideo file=http://www.youtube.com/watch?v=M5pq9D8tXag?hd=1 image=/media/video/cobham01.jpg /]

[flashvideo file=http://www.youtube.com/watch?v=wGCBnzWnnL4?hd=1 image=/media/video/cobham02.jpg /]

Prostie sau disperare?

Premise:

Un angajator, lipsit chiar și de minimul bun simț de a-și declina identitatea, afișează un post disponibil pe un site cunoscut de recrutare.

Anunțul nu conține nici un fel de informații referitoare la cerințe, doar un titlu care ar putea însemna orice. Nu se precizează studii sau calificări necesare, nu se precizează domeniul, se știe doar că e tehnic.

Rezultat:

În prima zi de la publicarea anunțului, 287 (!!) de persoane se bulucesc să-și trimită CV-ul și să candideze pentru acest post.

Concluzie:

Oamenii ăștia sînt ori foarte proști, ori de-a dreptul disperați. Nu reușesc să mă decid care variantă. Sau chiar ambele, în proporții egale.