Moșu

Îți mulțumim pentru multele clipe minunate pe care ni le-ai dăruit în scurta ta trecere prin viața noastră.

Îți mulțumim pentru „cîntecele” cu care ne întîmpinai de fiecare dată cînd ieșeam pe ușă.

Îți mulțumim pentru felul în care acompaniai cu urlet de lup sirenele ambulanțelor.

Îți mulțumim pentru toate pozițiile contorsionate în care dormeai, cu capul pe cîte o treaptă sau cu codița atîrnată afară din cușcă.

Îți mulțumim pentru durerea asta sfîșietoare pe care o simțim de cînd nu mai ești, înseamnă că noi încă nu ne-am pierdut umanitatea.

Îți mulțumim pentru tot.

Și te rugăm să ne ierți pentru numele neinspirat pe care ți l-am dat.

Și mai ales te rugăm să ne ierți pentru că n-am fost capabili să te apărăm de aceste maimuțe necugetătoare care cred că au dreptul să decidă asupra vieții oricărei creaturi, de parcă s-ar trage de șireturi cu dumnezeu.

Te iubim și ne este dor de tine.

Dezactivarea definitivă a notificărilor Outlook

Politica IT a companiei mă obligă să folosesc Windows și Outlook (politică de căcat, dacă e să mă întrebați pe mine). Windowsul 7 e chiar ok, pot trăi cu el, deși personal prefer Mac OS sau Linux. În schimb Outlook-ul și Exchange Serverul le urăsc intens, în special în urma experienței mele de sysadmin și helpdesk. Sînt mizerabile pentru admini, mizerabile pentru utilizatori.

Citește și restul »

Jaguari pe mă-sa

Amintirile din școală care-mi stîrnesc cea mai mare nostalgie sînt cele legate de multele nopți nedormite în care devoram cîte o carte. Și numărul cărților citite pe atunci (multe din ele SF).

Așa că nu întîmplător, în foarte rarele ocazii cînd mă mai nimeresc printr-o librărie, trec mai întîi pe la raionul cu cărți SF. Așa am făcut și recent la magazinul Diverta din Mall Băneasa, de unde am ieșit cu o sacoșă de cărți (nu, nu erau toate SF — dar numai pentru că a cumpărat și Crenguța cîteva… ).

Citește și restul »

Totul este incredibil

Am dat întîmplător peste scurt metrajul ăsta aseară (via Colossal) și cred că l-am văzut de 20 de ori pînă acum. De fiecare dată mi se pune un nod în gît.

Nu cred că pot să spun ceva pe jumătate inteligent despre el, așa că am să mă abțin. Trebuie văzut.

Un film de Tyler Bastian (regie/imagine) și Cameron Trejo.

P.S.: Documentary shot reel

Asta da cerere în căsătorie…

David Pogue scrie săptămînal la rubrica de articole tehnice a The New York Times.

Pe 15 august a cerut-o în căsătorie pe „femeia visurilor lui” într-un mod foarte original: a filmat o avanpremieră la un film născocit în care a spus povestea relației lor, apoi a convins managementul unui cinematograf să difuzeze această avanpremieră înainte de filmul la care adunase ambele familii. Un amănunt simpatic a fost că la final apare și el printre actori, iar cererea are loc pe viu, în uralele actorilor de pe ecran.

Trebuie să fi fost foarte sigur pe răspunsul ei, ar fi fost cam nasol dacă zicea nu…

Via Mike Industries