O nouă slujbă

După vreo 5 luni pe bară, azi a fost prima zi de muncă la noua slujbă. Încadrarea cred că este „webdesigner”, deși profilul companiei este marketing direct. Adică spam. Sînt al doilea angajat, activitatea n-a fost demarată efectiv, așa că să nu ne pripim cu concluziile totuși.

În orice caz, activitatea zilei de azi a arătat cam așa:

• am întins perdelele abia scoase din mașina de spălat înapoi la geamuri. De scos le scosesem joia trecută, cînd am fost să semnez contractul de muncă. Deci tehnic vorbind, atunci a fost prima zi de muncă;
• am căutat pe net în disperare un furnizor de sisteme Dell, pentru că cel convenit cu patronul pentru achiziționare și dare în folosința subsemnatului a devenit peste noapte „indisponibil” pe site-ul emag.ro;
• am făcut un mic brainstorming cu colega Tina pe tema unor nume de domeniu web din sectoarele „gossip” (din italienescul gossip, în românește monden ) și „animale de companie”. Unele idei le mai veniseră și altora, dar am găsit și cîteva libere – ura, probabil mîine cumpărăm și nume de domeniu web;
• la încheierea programului am trecut pe la IKEA și am cumpărat 2 birouri, 4 scaune, 3 coșuri de hîrtii și 3 lămpi.

Odată ajuns acasă am reușit să comand la emag.ro și un sistem, altul decît cel sperat. Ăsta e „disponibil la furnizor”, cică ar trebui să poată fi livrat în vreo 48 de ore, dar văd eu mîine cînd mă vor suna să confirm comanda cît înseamnă de fapt cele pa’șopt de ore…

Și cam atît. Mîine va fi o nouă zi de împliniri mărețe. Și de montat birouri, scaune și lămpi.

Trei suflete

Luni 21 februarie, chiar de ziua ei, Sabina a ajuns acasă și a deschis poarta ca să poată intra cu mașina în curte. Bobiță, un maidanez al naibii de simpatic pe care-l salvase în urmă cu cîteva luni de pe stradă și-i „reparase” fractura deschisă de la unul din picioare, a ieșit ca de obicei din curte să tragă o raită prin împrejurimi.

Citește și restul »

Românii au talent. Căcălău.

Iar Ciutacu sintetizează, ca de obicei genial și colorat, toată mega-producția de căcat a PRO TV-ului:

Oamenii [de la PRO TV, n.m.] au obiective de business şi se chinuie să le îndeplinească. Aşa că, după ce analizează cercetările de piaţă, se adaptează perfect mediului căruia i se adresează. Locuitorii spaţiului geografic unde dansatul la bară e virtute, la fel ca şi pricopseala financiară pe bază de cur, rezonează, de regulă, la grobianism, hăhăituri, ţigăneală şi emoţii patetice. Pe care maşinăria infernală din Pache Protopopescu i le oferă, cu talent şi mult profesionalism, pe rând ori sub formă de mix, pe tavă, îmbrăcându-le într-un PR inteligent dozat, costisitor şi, după părerea mea, iresponsabil.Majoritatea foştilor zimbri, astăzi boi – ciutacu.ro 

Am oarecari îndoieli în legătură cu „inteligența” PR-ului protevist, dar poate Ciutacu, fiind „dîn branșă”, știe mai bine. Dați-mi voie totuși să fredonez împreună cu Andrieș: „de-aia nu mă uit la PRO TV”. Că nu mă uit. Niciodată.

Fredonați și voi. Audiție plăcută. [audio:andries-prea-multe-reclame.mp3|titles=Prea multe reclame|artists=Alexandru Andrieș]

M-am hotărît să devin prost

O carte slabă, care nu prea merită nici un fel de mențiune. Dar pentru că am decis că am nevoie de o oarecare disciplină și că trebuie să mă mobilizez să scriu măcar două vorbe despre cărțile pe care le citesc, e musai să o fac.

Deci două vorbe: foarte slabă. Cînd am citit că Martin Page e născut cu 3 zile înaintea mea, am crezut că este o oportunitate interesantă să „arunc o privire” în mintea unui alter ego francez, dar din păcate n-a fost deloc așa. Recenzia de pe coperta 4 a cărții e o măgărie fără margini, o laudă grețoasă și nemeritată a cărții. Dar cum probabil a fost scrisă de editor, care are un interes direct și pecuniar să vîndă cartea oricît de proastă ar fi, atunci așteptările mele legate de adevărul (sau măcar o oarecare obiectivitate a) acelei recenzii erau din start greșite.

Ultimele cîteva pagini sînt chiar mai bizare decît restul, apare o schimbare bruscă de ton și sînt abandonate aproape toate personajele în favoarea unuia nou și descreierat. Am avut senzația că pînă și autorul s-a plictisit și a tras tare să termine cumva.

Nota doi, să vii cu mă-ta la școală mîine!

Un mesaj de sărbători de la Ricky Gervais:
De ce sînt ateu

Am găsit un link la acest articol pe blogul lui John Gruber, Daring Fireball.

Celor care n-au auzit de Ricky Gervais n-am să le fac eu temele. Pentru asta există wikipedia, imdb, funny or die (.com) sau pur și simplu google.

Așa că o să reproduc articolul aici, în traducere proprie, pentru că rezonez cu el. „Achiesez”, cum ar zice Badea. Și pentru că mă enervează toată mascarada asta cu „sărbătorile”. Sper să vă placă la fel de mult.
Citește și restul »